suntem singuri.
pepenii cand cresc, asa spre vara, cred ca stau la taclale. vorbesc despre gradina vecinului. "Oare o fi mai aranjata ca si a noastra? Crezi ca ar trebui sa ne fortam sa crestem mai mari? Poate mai galbeni sau mai verzi.."
am crunta impresie ca oricine se poate ingriji de cel de langa el, cu conditia sa nu fie om. se degradeaza viata. ne prapusim, ne prapadim sub galeti pline cu intrebari. in loc de vesti bune, postasii din ziua de azi livreaza ingrijorari si regrete. Ce rost are sa respiri daca ajungi sa regreti? de ce nu poti sa inveti din lucrurile gresite pe care le faci, astfel ele s-ar transforma in invataminte, nu in regrete. imi vine sa plang sfasietor. suntem cei mai lasi. iubim cel mai puternic, dar cel mai pe ascuns.
