dragul meu bunic.

Nu te-am cautat demult. si nu vreau sa crezi ca te-am uitat. te gasesc la mine-n suflet, in minte, in sfaturile pe care alti bunici le dau nepotilor lor. Cateodata parca te vad pe strada, in chipul unui alt batran, cu privirea calda si voce nastrusnica plina de diftongi care se-nghesuie, cu maini mari de urias care poate schimba universul oricarui copil cu inima de zahar si credinta-n vise smeuricioase. Apoi mi-amintesc ca tu esti mereu pe strada noastra, cu teiul inflorit si povestile tale despre cum ai luptat in razboi, cum altii nu ti-au inteles iubirea pentru bunica.

Bunicule, stiu ca nu ti-am mai scris demult, dar te rog sa nu mi-o iei pe buni..e jumatatea ta, ti-amintesti? E-aici cu mine. Prin ea te mai am si pe tine.. Cand am fost ultima data acasa, si-am fost la voi, ne-am uitat la poze, ne-am amintit de tine, am ras, am plans, te-am pupat si te-am ascuns mai bine in mine. Imi lipsesti enorm. Ciudat de bine e sa stiu ca nu te poate inlocui nimeni. Ca nicaieri in toata lumea n-a existat un bunic mai bun ca tine. Ca nimeni nu-mi stie cumpara caramele asa cum o faceai tu. Nimeni nu povesteste asa ca tine. Bunicule, nimeni nu stie sa faca ceai de tei..Parca a disparut deodata cu tine.. Te iubesc tare mult bunicule, si te pastrez in mine..Ai fi fost asa de mandru de mine.. Dar cred ca de undeva, ma vezi, poate-mi porti de grija. Sa stii ca ceilalti nepoti sunt bine, si copii tai, parintii nostrii. Dar dintre toti, cred ca buni si cu mine iti simtim cel mai tare lipsa. Tu stii cat te iubesc. Mai ramaneti putin cu mine.