Zao.

"Imi e nespus de greu sa-l situez pe Zao in cadrul lui real, nu pentru ca n-as vrea ci pentru ca de prea multe ori cuvintele intuneca ceea ce vor sa spuna; un colt de zambet n-ar fi in stare sa redea vederii nimic din frumusetea lui launtrica; in plus, el bombane toata ziua (inca de mic bombanea cand se juca cu masinile de pompieri ) vorbeste singur si e de o incetineala uimitoare. Mai ales dimineata cand imi pregateste micul dejun. In plus, e nespus de dur si de bland in acelasi timp.

Pentru Zao nimic nu e marunt sau obisnuit; in privinta aceasta el seamana cu o lupa in care lumea se redimensioneaza, firesc si de la sine, in tipare lente si nu se chinuie sa fie; prin el, eclipsele dispar intr-o seninatate care absoarbe totul, pentru ca mai apoi o simpla vorba de-a lui, legata de cine stie ce banala grija sa le readuca acolo unde nici n-ai banui ca sunt posibile.

In toate acestea, el ramane un baietel cuminte si naiv; cateodata insa e de o incapatanare nemaipomenita, nu spune decat nu si nu; atunci toate argumentele mele devin inutile si e nevoie sa treaca un timp ca sa inteleg ca impotrivirea se datora "trecatoarei mele iesiri din cercuri", ca sa folosesc cuvintele lui. Fireste, asemenea momente m-ar mahni adanc daca n-ar cuprinde si ele ideea consolatoare ca, din toata lumea asta, Zao m-a ales pe mine.

De fapt, Zao sustine ca tot ce fac e foarte important si se necajeste de cate ori imi pierd increderea in mine, el e convins ca drumul vietii mele imi cere sa ma misc, orice s-ar intampla, numai pe el si ca, de-a lungul lui, in orice clipa, se afla lucrul catre care ma indrept, chiar daca uneori il uit sau il ignor.

Zao, mi-e tare dor de tine."

a.s