cand vine vorba de dragostea ce ti-o port, cat de mult ii cunosti esenta si cat e doar obisnuita? obisnuinta ca cineva te iubeste si te accepta asa cum esti, ca e mereu langa tine..
de ce oamenii care traiesc si iubesc complet sunt atat de putini? sa ma consider norocoasa pentru ca Dumnezeu m-a incapacitat cu o asemenea putere de a iubi, de a te iubi, de a trai?
de ce e atat de greu sa faci ceea ce spui? de ce unele cuvinte capata o importanta atat de enorma pentru mine?
de ce ajung sa apreciez mai mult acum, cand imi spui "sa-ti fie de folos", decat atunci cand imi spuneai "te iubesc"?
cum de te caut printre oameni, zapacita, repetandu-mi in continuu ca trebuie sa fii pe undeva..
cum am putut sa te las sa pleci asa? sa renunti asa?..
m&m-ul nu va mai fi niciodata la fel.nu mai au acelasi gust. si incep sa-mi placa si maroniile nu numai albastrelele.
biscuitii stelati se pot vedea dor in noptile de mai.
strabunicule drag, inafara de tine si de mine, cati oameni ca noi mai sunt pe lume?
No comments:
Post a Comment