coming home.

and i'm coming hooooome. :)

sunt gladish.

sunt chiar in masina la tati :) si ascultam ceva chestii legate de comunism. evident. oameni care inca simt nevoia sa descopere adevarul privind aceasta perioada din viata poporului roman.

m-am gandit. am doua posibilitati privind weekendul care urmeaza.

1. sa fiu foarte suparata ca ratez una din cele mai tari conferinte de PR Trend din weekendul asta

2. sa fiu fericita ca merg acasa, ca am un loc care e "acasa", sa ma fericesc cu mamychula mea draga despre ghetutele noi pe care mi le-am cumparat (cowboyiene de altfel)

incredibil - un individ tocmai spune la radio ca ii pare foarte rau dupa Ceausescu. FRaticaaaaaaa

bolboroseste ceva de cantina si cartofi piure. Omule, pune-ti nevasta sa-ti faca cartofii si calmeaza-te. unbeliveble.

Romania- land of all posibilities :)

deci am sa merg acasa, si-am sa ma bucur de si cu oamenii care chiar conteaza.

so, Baia Mare just wait for me. am aer clujean. in buzunar si printre franjurile de la ghete.

pam pam :)

curat Apple-ul cu apa termala de la Vichy.

anti-imbatranire.

cata grija pot sa am de tine baby Apple :)

Zao.

"Imi e nespus de greu sa-l situez pe Zao in cadrul lui real, nu pentru ca n-as vrea ci pentru ca de prea multe ori cuvintele intuneca ceea ce vor sa spuna; un colt de zambet n-ar fi in stare sa redea vederii nimic din frumusetea lui launtrica; in plus, el bombane toata ziua (inca de mic bombanea cand se juca cu masinile de pompieri ) vorbeste singur si e de o incetineala uimitoare. Mai ales dimineata cand imi pregateste micul dejun. In plus, e nespus de dur si de bland in acelasi timp.

Pentru Zao nimic nu e marunt sau obisnuit; in privinta aceasta el seamana cu o lupa in care lumea se redimensioneaza, firesc si de la sine, in tipare lente si nu se chinuie sa fie; prin el, eclipsele dispar intr-o seninatate care absoarbe totul, pentru ca mai apoi o simpla vorba de-a lui, legata de cine stie ce banala grija sa le readuca acolo unde nici n-ai banui ca sunt posibile.

In toate acestea, el ramane un baietel cuminte si naiv; cateodata insa e de o incapatanare nemaipomenita, nu spune decat nu si nu; atunci toate argumentele mele devin inutile si e nevoie sa treaca un timp ca sa inteleg ca impotrivirea se datora "trecatoarei mele iesiri din cercuri", ca sa folosesc cuvintele lui. Fireste, asemenea momente m-ar mahni adanc daca n-ar cuprinde si ele ideea consolatoare ca, din toata lumea asta, Zao m-a ales pe mine.

De fapt, Zao sustine ca tot ce fac e foarte important si se necajeste de cate ori imi pierd increderea in mine, el e convins ca drumul vietii mele imi cere sa ma misc, orice s-ar intampla, numai pe el si ca, de-a lungul lui, in orice clipa, se afla lucrul catre care ma indrept, chiar daca uneori il uit sau il ignor.

Zao, mi-e tare dor de tine."

a.s

dialog post nocturn.

"Tu esti o femeie fericita" mi-a spus cineva.

Mi se pare ca oamenii incep sa aiureze din cauza frigului. Naprasnic lucru.

Ce sa mai zic.. fiecare isi comunica erorile cum poate iar ele cuprind totdeauna un pic de adevar; ceilalti inteleg cat pot; fiecare spune mai putin decat intelege si intelege mai mult decat i se spune, iar ce intelege nu i se spune, fiindca ce i se spune nu intelege si asa mai departe.

Dar sa lasam tampeniile, sa fim rezonabili domnilor.

"Sunt o femeie fericita", am spus.

ireversibilitatea in cuvinte.

comunicarea este ireversibila.

un proverb romanesc spune ca glontul din pusca si vorba din gura nu se mai pot intoarce.

orice act de comunicare produce modificari in relatia dintre doi oameni.

cate modificari crezi ca s-au creat intre noi?..cate cuvinte care trebuiau sa aiba alt curs mi-ai spus? cate ti-am spus eu? cate nu-ti voi spune niciodata?

comunicarea ireversibila.

un adevar banal, care ar trebui mult mai adesea sa fie respectat, si mai degraba constientizat..

nu-ti prea iese filmul asta, asa-i?

Da. Daca as fi un pandalica spaniol si ciufulit m-as culca seara mereu cu sosetii maro, as aduna toate frunzele nervoase si as manca intotdeauna nucile de cocos ale pasarilor colibri.
Daca m-as trezi aragaz si neimplinit as coace toata ziua numai muffins-uri si le-as face in ciuda oamenilor, pentru ca in familia noastra de aragaze inca n-am avut cazuri cu diabet. E mai mult decat evident ca as refuza orice cerere de oferta sau oferta de cerere, care nu mi-ar oferi o bomboana cu ciocolata si portocale.
Si daca as fi chiar portocala...as fi foarte albastruie si foarte dulce-acrisoara. M-as numi oricum, dar pe tine te-as musca de dinti daca ai incerca sa ma saruti. Mai ales printre crengi si povesti cu casa noastra din padure. Si daca as fi sarut, ureche sau cal inaripat n-as fi sub nicio forma rebela. M-as purta cochet si m-as ascunde de toate cuvintele care încep cu h pe sub toate semnele de punctuatie si lucrarile de licenta nedate. Academic vorbind am impresia ca ne vom trezi in sifonier. Chiar daca eu nu voi fi niciodata acolo , tu ramai fascinant.

criza existentiala

exista oameni care inteleg iubirea din fapte.

exista alti oameni care numai din fapte inteleg iubirea.

exista ploi care distrug si produc daune.

exista dor neexprimat, sau netrimis. mai degraba netrimis. timbrele-s scumpe. o data cu ele se scumpesc si vorbele parca.

exista botic de om mofturos. care nu vrea somn si filme. ci te vrea pe tine.

exista cuvinte care inca n-au ajuns la urechile tale si sentimente care n-au apucat sa-ti ajunga in dreptul inimii.

exista asa de multa viata care asteapta sa fie traita.

exista experienta care oarecum imi permite mie sa gandesc, sa construiesc casa dupa panzele albe. asa a spus monica.

exista o mie de lucruri pe minut pe care as vrea sa le fac cu tine.

exista suficienta impotrivire, presarata cu distanta, ca ingredient principal, care sa ma determine sa analizez totul.

exista un autor care mai exagera cu analiza asta. era petrescu cred. camil petrescu.

exista vise care nu vor avea ocazia sa se implineasca vreodata.

exista atata viata in mine, ascunsa, care nu stie cum sa razbata la lumina.

exista atata ideal si dorinta. dezirabilitate. dar nu sociala. personala.

exista tahigrafe sufletesti care nu masoara cu exactitate intotdeauna, dar care nu au totusi o marja prea mare de eroare.

exista teren nearabil, inarabil, dezirabil cum ziceam mai sus.

exista respiratii tandalice de fiecare data cand aud numele tau.

exista dorinta de tangibilitate si necunostinta de cuvinte care incep cu "T".

exista un soi de pod in capul meu unde ma ascund atunci cand nu mi-e bine si atunci cand simt ca nimeni nu ma vrea.

exista existenta de a exista existentialist.

si mai exista crize existentiale, la fel cum e cea pe care o traiesc eu acum.

cel mai important e ca exista oameni care nu renunta si care inca mai mananca m&m, chiar daca dintr-o pungulita de cateva grame, le aleg numai pe cele maronii si albastre.

cat de capabili suntem de sentimente totale, adevarate?

cand vine vorba de dragostea ce ti-o port, cat de mult ii cunosti esenta si cat e doar obisnuita? obisnuinta ca cineva te iubeste si te accepta asa cum esti, ca e mereu langa tine..

de ce oamenii care traiesc si iubesc complet sunt atat de putini? sa ma consider norocoasa pentru ca Dumnezeu m-a incapacitat cu o asemenea putere de a iubi, de a te iubi, de a trai?

de ce e atat de greu sa faci ceea ce spui? de ce unele cuvinte capata o importanta atat de enorma pentru mine?

de ce ajung sa apreciez mai mult acum, cand imi spui "sa-ti fie de folos", decat atunci cand imi spuneai "te iubesc"?

cum de te caut printre oameni, zapacita, repetandu-mi in continuu ca trebuie sa fii pe undeva..

cum am putut sa te las sa pleci asa? sa renunti asa?..

m&m-ul nu va mai fi niciodata la fel.nu mai au acelasi gust. si incep sa-mi placa si maroniile nu numai albastrelele.

biscuitii stelati se pot vedea dor in noptile de mai.

strabunicule drag, inafara de tine si de mine, cati oameni ca noi mai sunt pe lume?

neconditionat.

am sa ma pun sa-ti scriu o scrisoare. clasica. ma gandesc.. chiar daca nu voi avea curaj sa ti le dau, am sa le adun pe toate. poate ai sa le gasesti intr-o zi.. poate cineva va gasi franturile de suflet si ma va recrea intr-o oarecare masura.

neconditionat. asta e cuvantul cheie. sau, fara conditii.

cum preferi.

strabunicul meu a venit pe jos, trei saptamani, din muntii Tatra pana acasa.. in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

cred ca strabunica mea a fost cea mai iubita femeie din cate au existat vreodata. nici nu-mi pot imagina bucuria care-a cuprins-o, cand in zare aparea iubitul ei, despre care nu stia daca mai traieste sau nu..

bunicul imi spune acum, ca am exact aceeasi incapatanare ca si strabunicul meu, tatal lui.

da. posibil. foarte posibil. si eu m-as incapatana sa merg pe jos trei saptamani. pentru omul pe care-l iubesc.

da. categoric as face asta.

poate ne vedem la concert.

poate ai sa ma iubesti si azi.

mi-am timbrat sufletul. era un timbru haios cu un ceainic maroniu.

de trei saptamani simt ca merg pe jos, inspre noi, si inca nu reusesc sa intrezaresc casa noastra sau macar pe tine, asteptandu-ma..

Esarfada pepsilata :)

azi? ziua esarfelor. ziceau ca ii spune "Esarfada". poate in lumea lor, patratele sunt rotunde si cercurile au colturi. poate in timpul Esarfadei, ies la plimbare, un fel de parada si se admira reciproc.

eu cred ca atunci cand se intalnesc doua esarfe pe strada, se saluta frumos si-si dau seama cand au baut ultima data suc de portocale. scortisoara ramane ingredientul preferat. de cele mai multe ori, au parte de el in toiul Craciunului. atunci, fiecare esarfa si-ar dori sa fie la gatul mamei. din cauza cremei de corp cu miros de scortisoara pe care o primeste cadou din partea tatalui meu, in fiecare iarna.

de data asta, parada din cadrul Esarfadei s-a desfasurat in varful patului meu acoperit cu patura gri din colectia de anul viitor. colorate, sobre, elegante, invidioase, flamande si pofticioase, toate au avut o tinuta exemplara. speriata a fost mama cand a observat deranjul ce l-au facut.

am linistit-o, spunandu-i ca Esarfada e sarbatorita doar o data pe an..

iubind, ma agit ca o sticla de pepsi. sau ca pepsi-ul dintr-o sticla. inca nu m-am hotarat.

buna dimineata Cluj - Napoca!

oaie.

seminar.

prost.

durere.

dor.

de oaie.

de tine.

nervi primavaratici cu aroma de iarna.

monicul.

ancul.

roxiul.

anul.

2010.

2210.

frig cu miros de ciocolata.

pofte.

gastronomie si gem de prune cu mere.

bufnite cu furculite-n buzunar.

asteptari.

neajunsuri.

sa salvam o viata.

sa nu uitam de planuri.

sa dorm cu tine.

sa dormi tu cu mine.

povesti.

fericire.

murmur.

oglinda.

chill.chilli. red chilli si spaghete.

tipete sub sarme pline de haine obosite : "Buna dimineata Cluj- Napoca!".

dichis.

A sarutat-o cu dichis. Pe un neasteptate asteptat. Asa...cu un biscuite cu scortisoara, cu o cireasa coapta, cu niste suc de portocale, cu o panza topita verde, cu un nasuc de clovn si cu un bulevard plin de flori. Asa o saruta el. Cu tot ce putea. Cu toata forta, toata nebunia, toata inteligenta, toata educatia, toata proasta-crestere, toti anii care-i lipseau de-acasa, dragostea pe care o simtea fata de parul ei, fata de unghiile ei, fata de visarea in care cadea cateodata cand el o intreba ce sunt crevasele sau unde e situat ficatul.
Asa o saruta. Cu tot entuziasmul studentilor de la medicina care aveau lucrari practice , cu structuri metalice, cu baxuri de Coca-Cola, cu iaurturi dietetice, cu nasturi mari si gri, cu buze uscate, cu ochi vii si cu febra mare, cu toata nesimtirea calatorilor din metrou, cu intersectiile goale la care visa, cu mainile care le lipseau cersetorilor si cu cartile pe care le citisera impreuna toate vanzatoarele librariilor de pe Bulevardul Victoriei.
Cu dichis o saruta. Cu tot ce ii trebuie ei, cu tot ce ii poate da el, cu nocturne de Chopin si cu copii din carnea lor, cu haine scumpe, cu prosoape de bucatarie si busuioc, cu mancarea picanta, cu iarba de Pasti, cu cantecele vechi si cu zgomotul masinilor la 5 dimineata cand se trezeste sa vada daca e invelita bine.
Se lasa sarutata cu dichis.