dor.

Mi-e dor de Dublin. Mi-e dor de strazile lui intortocheate si ochii care parca ma priveau incert, de bulevardele lui luminate cu idei, de usile colorate ale familiilor nobile care-si servesc mereu serbetul de fragi la aceeasi ora. Mi-e dor sa tresar la gandul ca omul acela care-mi zambeste ai putea fi tu, asa cum tresar de fiecare data cand ochii nostrii se reintalnesc si jocul mainilor tale ma ia mereu prin surprindere. Intotdeauna ti-am iubit mainile. E o legatura speciala intre ochii mei si mainile tale. Poate intr-o alta viata, intr-o alta realitate, poate chiar pe o alta planeta, au trait cea mai frumoasa poveste de dragoste. Si dragostea lor a razbit..Intr-o alta viata mainile tale erau curajoase.. si ochii mei iubitori. Mi-e dor de inima mea palpitand la auzul valurilor care se spargeau nebune de stancile stravezii, mi-e dor de sufletul meu imaginandu-si cum ai putea aparea din mijlocul valurilor, ca un print al apelor, iubind, cautand, tanjind dupa domnita ta plecata pe meleaguri straine. Mi-e dor de sarutul tau care a oprit timpul in loc, la fel de patimas si nerabdator ca si zborul pescarusilor pe apus de soare. Mi-e dor de clipele acelea in care ma impotriveam existentei tale, desi te regaseam in chipul fiecarui om..

Mi-e dor de Dublin, ca si cum mi-ar fi dor de tine.

Mi-e dor de tine, ca si cum mi-ar fi dor de Dublin..