sigur.

"Parca as fi prinsa intr-un bloc de timp inghetat " ti-am spus dimineata. Ai zambit si mi-ai spus ca pastelurile nu ingheata niciodata.. iar eu?..eu te redescopeream pentru a mia oara, ca pe un Ulise ratacit, strain de mine si de timp. Dar am uitat ca dincolo de ochii tai, exista lumi in care inca nu am calcat..

Ferestrele mele sunt ochii globului tau. Tu traiesti intr-un glob mare de sticla din care din cand in cand, ranite de ferestrele inchise, se desprind pagini rotunde cu cercuri buclucase, dornice de povesti.

resursa.

In loc sa ne prefacem turnam de sus suc de portocale in pahare mari de vin si taiem buchete cu lalele. Si m-am intors. Am plecat. M-am aruncat pe ganduri si pe pietre cu idei. Mi-am spart sufletul. Asternuturi verzi si pahare mari fara vin. Viata mea. Mi-am spus. Si-am plecat departe, atat de departe ca n-am vazut nicio umbra pe drum. Te-am exportat peste strazi, sensuri unice si parcari, am vrut sa fac inconjurul lumii..sa las putin din tine in fiecare oras, sa ma intorc in istorie - sa existi in fiecare an de la inceputul lumii.. apoi mi-am dat seama ca tu esti un fel de resursa, oricat te-as exploata, nu dispari niciodata. Si am ajuns sa te citesc in toate semnele de circulatie, in toate orasele cu care inchei contracte de export pe seama ta, in fiecare an al istoriei, inca de la inceputul lumii..

Alexandru Tomescu.

In unul din interviurile sale, Alexandru Tomescu spunea ca "fiecare compozitor e mai mult decat un bust, un tablou, un geniu al muzicii, e un om cu pasiuni, sentimente.... " fapt care a fost demonstrat aseara, 14 mai, in cadrul concertului sustinut la Sala Rotary a Liceului de Arta, Baia Mare.

Puzderie de oameni, plini de sete de muzica, de cultura, de linistea pe care fiecare nota cantata de tanarul artist o emana in sufletele noastre..practic, nu era vorba de dorinta de a asculta minunatele interpretari, ci se poate vorbi de o nevoie in sine. o nevoie comuna.

Indivizii deveneau cu fiecare minut, o masa omogena, care impartaseau aceeasi emotie, aceeasi traire..intensa. Au fost necesare 5 reveniri pe scena a artistului, asta dupa terminarea programului fix.

Am plecat cu inima plina de incantare si de multumire pentru fiecare nota auzita, imprimata in suflet, in memorie si in ganduri.

Hermenexilda.

Hermenexilda are 17 ani. Sau cel putin asa sustine. Bea Fanta de struguri cu lapte si isi imagineaza ca e bere norvegiana, are cinci carti de povesti pe care le reciteste din zece in zece luni, asculta muzica mexicana si cateodata se imbraca in rochita colorata si se plimba pe coasta norilor.
Hermenexilda e sora lui Hermenexildo.

Apropo..cunosc un inger mason care canta la violoncel si se machiaza cu albastru strident.

i'm an authorized daydreamer.

ai patru primaveri in ochi.

sorescu.

marin sorescu.

m-am gandit ca ar putea fi ziua lui astazi. si maine, si in fiecare zi in care ii imprumut putin din ganduri si cateodata inima. inima intreaga. ai fi uimit sa vezi ce prietenos e cu mine, cum imi povesteste originea ideilor, a ratiunii. ai fi poate chiar invidios. mi-a facut cadou chiar ieri, jumatate din fruntea lui si ochiul stang.

"chiar cand nu se intampla nimic,

se intampla o mie de lucruri intre noi."

descrierea.

Ai propria ta armata de frici. Colectionezi sunete si le strangi tare intre vise, cand nimeni nu stie ca dormi, ca vorbesti, aproape atent, cu ochii deschisi printre tipetele genelor ranite de privirile ochilor ascunsi printre carti. In urechile tale cresc flori mici cu petale rosii. Si te visez ca sa nu planga muntii Elvetiei si placile tectonice, ca sa nu se dizolve cladirile inalte cu usi magice si cu fire albe, ca sa nu delirezi, ca sa nu visezi, ca sa nu treci strada prin locuri nepermise sau prin suflete nenascute inca. Masori inaltimea castelului cu unghiile degetelor mici, locuiesti intre o stea mare si una albastra, esti parfum si cafea sub dus, esti albastru turcoaz de ocean, esti o stea albastra care locuieste pe un om de grau, esti o stea albastra turcoaz de ocean sub dus. Te gazduiesc sub talpile mele, te tin strans in glezne, te pastrez ca pe o voce ragusita care da sens unor instrumente fara corzi, unor lacrmi de mac si susan si sare de mare cu zaharina plina de cuvinte si sasaieli. Mi-e teama ca in urechile tale cresc petale mici si rosii fara tulpina si stele neomogene si albastre, decorate pe sub glezne cu cafea solubila si pantaloni de pijama.

tu.

cand ma gandesc la tine... e ca si cum mi-as redescoperi ochii, mainile, ca si cum mi-as da seama ca pot umbla, ca pot vorbi, ca plang, ca rad, ca strig. e ca si cum respir pentru prima data. vad cum Dumnezeu creeaza sentimente primordiale in mine, Il vad sadindu-te pe tine in mine.. acum inteleg de unde copacul asta cu radacini atat de adanci..

apoi totul dispare, intr-o fractiune de secunda.

astfel, mor de cateva ori .

pe zi.

asa patesc mereu cand te vad..fie in vise, fie in chipurile oamenilor, fie in mine...ca si cand primesti o veste buna demult asteptata si in acelasi timp o veste trista irevocabila..

10.

Dor. Mare. Lalea.

Zambet. Promisiune.

Tu. Eu. Noi.

Paris. Visiniu.

Despre parul meu se scrie de secole. Inainte, inainte sa fiu cine sunt in clipa in care iti scriu, pe vremea cand parul meu se culca pe alte perne si se trezea incurcat in alte flori uscate, s-au scris teorii despre noi doi, despre cum ne-am cunoscut si nu ne-am mai cunoscut, despre cum am renuntat sa ne mai cunoastem si-apoi ne-am cunoscut din nou. Pe peretii de atunci parul meu se desena singur, ba in culori, ba in sticulte mici de coniac, incurcat in ochii, urechile si visele tale. Eu il indepartam, el se repezea in ochii tai, tu ma priveai fara sa recunosti. Despre parul meu s-au scris tratate. Si tu le-ai citit pe toate. Despre piramide, istorii si religii, raze de soare si nervi neinvestigati inca, oameni cocosati si curaj idiot, literatura si Charles Dickens - prietenul tau candva-, arte indoite si dictionare de agronomie, poezie si ecuatii. Toate despre parul meu. Nu despre mine. Nu despre imposibil si imparati chinezi. Despre parul meu si despre peretii pe care se actualizau fire subtiri in ochii tai. Nu, nu despre mine. Despre parul meu. Traiam in India. Tu erai undeva in Mediterana. Si m-am tuns.

irlanda.

piticul fuge si se-mpiedica de coaja de paine pe care indianul de la etajul doi a aruncat-o aseara pe geam. in fiecare dimineata face dus sub fereastra mea, si apoi grabit merge repede la magazinul de suveniruri sa se intalneasca cu restul gastii. vantul face totul. coafura rezista. nu se misca un fir din barba lui stufoasa. irlanda e frumoasa. mi-ar placea sa locuiesc intre nori si raze de soare, pe-un mal al marii printre scoici, vapoare si pescadori..