Eram foarte tânără, între copil şi adolescent. Credeam că ştiu totul. Şi nu ştiam nimic. Scriam într-o agendă, decupam poze, citeam noaptea Rebreanu, Călinescu şi Petrescu, mă îndrăgosteam şi visam mult. Mă apăsa un viitor prea plin, prea de succes, prea viitor. . Mă speriam adesea de gândul lansărilor de carte şi aveam emoţii de parcă ar fi fost a doua zi. Mă imaginam cu copii şi carieră şi îmi făceam griji pentru soţul care mă va aştepta poate în câte o noapte în care o sa lucrez până la epuizare şi o să-mi uit copiii la grădiniţă.
Să-ţi explic....
Sunt tânără, între adolescentă şi tânără.Cred că ştiu totul. Şi nu ştiu nimic. Scriu pe un blog, fac poze, citesc ziua Blecher, Cărtărescu şi Steinhardt, mă îndrăgostesc şi visez mult. Mă apasă un viitor prea plin pe care încep deja să îl aştept.. Mă sperie adesea gândul că nu mai vine şi am emoţii de parcă l-aş aştepta într-un aeroport din Japonia. Mă imaginez cu copii şi carieră şi îmi fac griji pentru iubitul meu care are febră. Azi-noapte mi-am epuizat toate resursele de pe card. Mi-am uitat cheile acasă.
No comments:
Post a Comment