sifonierul cu inimi.

In sifonierul meu bat inimi. Sosetele despartite isi cauta perechea de fiecare data cand aud glasul solistului de la Taxi, care apare in playlistul haotic in cele mai imprevizibile momente. Alearga smochinele deshidratate in cautarea cutiei cu suc de portocale. Bufnite intelepte, dorinte incalcite, oglinzi furate, tancuri frumos lacuite si hartii imbibate cu memorie. Printre rafturi si umerase fara maini, esarfele recita cuvinte din dictionarul manusilor, sosetele imbratiseaza pantalonii (in functie de culoare) iar fustele si camasile albe cu funde, se plimba linistite pe strada armoniei. In 1984 sifonierul meu nu se nascuse. Smochinele erau probabil undeva intr-un oras imbaiat de soare, printre frunzele verzi ale ramurilor. Insa tot deshidratate. Sucul de portocale se bea din canute albe si mici si existau atat manusi de piele cat si arbori de ciocolata. Poate in 1984, nici nu traia copacul din care astazi striga indurerate vocile subtiri, dar la mine in sifonier bat inimi pline cu ganduri, dorinte si vise, si romante la distanta.