Asa cum sta, dreapta, cu bratele moi, pare o veche sotie de voievod tinandu-si ctitoria. Se trezeste in fiecare dimineata deodata cu soarele si sta asa si te priveste.. minute in sir. I se pare ca timpul se opreste in loc cand face asta. Chiar si lui ii place sa admire scena dinaintea secundelor, si se hotaraste sa stea putin. In fiecare dimineata, intre 5 si 7. Tu nu stii nimic..nici nu banuiesti. Esti copil..
Ochii ei mari te cuprind numai pe tine. Cateodata mai incape si o raza de soare ce-si are radacinile dincolo de materie. Tu nu stii, dar timpului i s-au amputat inima, mainile si gura. Asa de la sine. Incadrate in sunete de vioara, pupilele ei ascund cifre impare, dorinte enorme si sucul de portocale varsat pe covorul din salon. Ochii ei par a fi decupati dintr-un tablou. Se aduna in fiecare dimineata odata si se plang seara. Tu incerci sa o mangai, dar ea iti tot repeta ca nu e genul careia sa-i placa compatimirea. Ea vrea rasete zglobii si tu nu intelegi asta. Tuseste a rusine si rade catre tine cand stii raspunsul. Bratele ei te strang intr-o imbratisare calduroasa, din care ai vrea sa nu mai scapi vreodata. Forta ei te dezmeticeste, mai ales atunci cand, serioasa si murdara pe maini de verdele acuarelelor o gasesti pictand in atelierul ei cochet si te intreaba cum ai spune tu "soare" cu limba-ntre dinti.
Laleaua frageda cu miros de primavara de indeamna sa o saruti. Stii cat ii place sa fie alintata, dar ti-e frica sa nu devii prea cicalitor. Stai linistit, ea nu stie ce e aia cicaleala. Pentru ea exista doar dragoste.
Intr-o clipeala de ochi negru, merge in capatul scarilor, imbracata in eleganta ei de fiecare dimineata si incepe sa-ti povesteasca despre prostia presedintilor, iar tu o intrebai cati delfini sunt la Constanta. Intre timp, ochii vostrii se cuceresc, se amesteca strigandu-se din ce in ce mai ascutit. Ea crede ca ti-ar sta bine cu un nas de ciocolata si cu ochi mov.
Dimineata cand o vezi privindu-te , ti-aduce aminte de inocenta copilariei. E asa copila in gesturi si priviri si sarutari lipicioase. Dar mai ales in zambet. E copila in zambet si-n par. Si-n scrisorile pe care ti le trimite in fiecare sambata.
Ii place sa traiasca toate lucrurile de doua ori. O data ca sa fie vesela, o data ca sa fie trista. E inexplicabila gratia cu care fiinteaza fiecare moment. Cand traieste, ti se pare ca poarta forma sufletului tau. Atat de mult ti-ai insusit-o. Isi toarna toate visele in micul dejun pe care il pregateste dimineata, dar mai ales in cafeaua pe care ti-o pregateste tie, intotdeauna cu doua lingurite de zahar chiar daca iti place sa o bei doar cu lapte.
Cred ca cel mai mult iti place ca e o luptatoare. Te inspira, toate mecanismele ei existentiale. In fiecare miercuri ii place sa ii dai cate o floare de cires, apoi ea iti canta un cantec de iarna, indiferent de anotimp. O data ploua foarte tare. Tunetele o fac sa contempleze. Gandeste rar si-i cad frunze printre ganduri. Iti lasa mereu impresia ca e peste tot. Omniprezenta, cu pasi domoli, mereu ascunsa in spatele sperantelor tale si in toate cotloanele inimii.
In ultimul timp, zambeste in cercuri. Mii de sarutari pe glezne si dorinta de a fi femeie mai mult decat om.
Te surprinzi cateodata privind-o si-ti spui.. "am nevoie de ea. Nu vreau sa se termine niciodata. Oricat as gresi. Oricat ar gresi. Da, bine! Ma enerveaza cand uita sa cumpere paine, cand imi fura perna si ma scoate din sarite cam de doua ori pe luna, inafara de asta am impresia ca o iubesc din tot sufletul."
Ea se uita la tine cu ochii dulci si iti raspunde ca si cum ti-ar ghici prin gene: " Mi-e teama ca ma iubesti prea tare si ca intr-o zi te-ai putea satura de mine, dar in final, as trai si dragostea noastra de doua ori. Doar ca mi-ar placea sa fac o exceptie. Sa fiu fericita de ambele dati, crezi ca se poate?" Iar tu te apleci si o imbratisezi atat de tare, in fiecare dimineata la fel, si nu te mai saturi.
"M-am gandit sa te iubesc toata viata, vrei? si uite-o cum iti fura din nou perna si incearca sa adoarma. Tu zambesti ratacit intre planurile de viitor si mainile ei albe. Nu stii de ce nu se bronzeaza niciodata. Nici ea nu stie. Intr-o zi ii vei spune ca seamana cu un om mic de zapada si ea va rade o saptamana, negasind o replica potrivita pentru gluma ta.
Cand esti bolnav, vine acasa mai devreme si iti aduce portocale si cozonac moale. Te cearta ca stai cu geamul deschis si intotdeauna porneste lampa din capatul dormitorului, sa te fereasca de lumina puternica atunci cand iti citeste poezii.
Cand esti fericit, incearca sa fie si ea. Cateodata nu poate si tu te-ntristezi, ea nu stie ca fericirea ta n-are niciun farmec fara miscarile ei.
Cand esti trist, e trista si ea. Te-ntreaba din 4-n 5 minute ce ai, cu toate ca nu vrei sa-i spui nimic. Se enerveaza si te cearta, tipa si te ameninta ca nu te mai vrea, ca nu-ti mai gateste niciodata mamaliga. Tu o imbratisezi si razi si ii amintesti ca ea nu stie sa gateasca si te-mbratiseaza asa in nestire si te-ntreaba din nou ce ai.
Cand esti singur, ea vine repede.
Cand simti ca te sufoci putin, ea fuge.
Cand va certati, ea se cearta mai tare si mai frumos.
Bea cafea pentru ca ii place cum miroase.
Doarme mereu in pantalonii ei verzi si-n tricoul tau alb.
Stie tot despre tine, cu toate astea o lasi sa mai descopere ceva nou in fiecare zi. E ca un bob de zambila. Nu cere si nu da. Ochii ei cuprind tot cerul. Putin inalta si mai mult cocheta, mai mult nebuna si mai putin serioasa, putina teama si mai mult curaj.
Cateodata ii spui pe nume.
Seara ii soptesti la ureche ca ti-ar placea sa aveti doi copii, o fetita care sa aiba culoarea parului tau si un baiat care sa aiba ochii ei. Ea zambeste si adomiti asa, desi ai impresia ca nu te-a auzit. In mintea ei, se descalcesc planuri si se-ncalcesc dorinte proaspete.
No comments:
Post a Comment