Pe sufletul meu se scurg doua picaturi de dimineata. Incet. Paispe. Paispe. Paispe. Ma intreb. De ce dimineata are gust de noapte de fiecare data cand ma trezesc in mijlocul visului cu bufnite si cutii. Ca eu m-am saturat de luna asta rotunda. As vrea una in forma de carte, sau in forma de stea. Dar atunci cum as distinge luna pe langa puzderia de stele de toate marimile? As vrea una mai verde, mai fericita si mai putin dusmanoasa. M-ar multumi calitatea mai slaba si vocea mai puternica. Vreau sa ma strangi in brate putin dimineata. Asta m-ar multumi pe deplin. Imbratisarea si redecorarea orasului. Mi-ar placea sa locuiesc pe o strada din bucati de plaja, plina de corturi si de soare. Ca si cum aici ar incapea cladirile darapanate si oamenii parasiti, paharul de cristal, cd-ul la reducere, visul cu bufnite si cutii si conditionalul perfect. In sufletul meu era primavara. Si am sters-o cu buretele plin de ceai, aproape convinsa ca primavara nu exista decat in manualele de geografie la sectia clima.

Ma consolez cu melodii necrutatoare si cu o felicitare demult uitata. Imi spal urechile cu scortisoara si cu gusturi literare nesolicitate.

Mesagerul fură stele.