despre fericire.

Mi se pare ca fericirea e un lucru foarte mare, care nu incape in suflete mici. Si mai cu seama are un comportament atipic: vine cand nu te astepti, sta putin si de cele mai multe ori iti dai seama nu ca "e" ci ca "a fost".

M-am gandit de multe ori, la binecunoscuta expresie "fericirea e in lucrurile marunte" si credeam ca nu e altceva decat o gogoasa coapta de cei care n-au suficient curaj sa aspire cat mai sus si varata pe gatul celor mult prea preocupati de a gasi esenta in prima zapada, intr-o imbratisare, in vantul care sufla cu putere intr-o zi tarzie de toamna, intr-un manunchi de flori culese de pe camp.

Ei bine, de atatea ori mi s-a servit si mie gogoasa asta, incat pana la urma am mancat-o. Si cand am vazut ca-i buna si dulce, am stat putin stramb si-am judecat drept. Si mi-am dat seama ca refuzasem atata timp sa inghit...adevarul.

Majoritatea oamenilor isi petrec jumatate din viata muncind si cealalta jumatate, plangandu-se ca sunt obositi.

Cred ca fericirea e o stare de gratie. Precum spun copiii "fericirea e atunci cand.." in albastrul cerului recunosti o privire, cand suna telefonul si la celalalt capat e chiar fericirea, cand zaresti marea prima data intr-un an, cand primesti o floare fara niciun motiv, cand bei o ciocolata calda si afara sunt -15 grade. Lista e deschisa..doar ca multi uita sa o completeze. O viata-ntreaga.