faptele tale vorbesc atat de tare incat nici nu te mai aud.

poem

Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,
nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi strivesti sarutul?

(catren cu istorie..)

Plantasem in barba lui cateva randuri de morcovi si-un alun stramb care sa se scuture cand alerga grabit cu pasul strengarului. Alunele curgeau dupa el si oamenii credeau ca-i cad din gura, c-a ramas fara dinti sau ca toate intentiile si gandurile bune i se prefaceau in alune salbatice, neprajite si nesarate. Urmarit de umbre neinchipuite si de ceasuri mecanice stricate caror li se inventau cuci imperecheati. ascunsi si ei, ca si razorul de flori de tei, in chipul lui speriat. Barbosul se ascundea pe dupa colturi ca sa nu fie prins. Furase rochia direct de pe manechinul viu si fugise cu ea in lumea larga, convins fiind ca va gasi o metoda sa si-o fixeze-n barba si sa n-o mai piarda nicicand. Tot ce era acolo era al lui. Ceapa, alunele, cuvintele care se scursesera din gura ei în ultima clipa..

A fost de atatea ori duminica, ora 10:48...In ciorapii mei roz dorm zece degete. Pe mana inelul se scobeste-n piatra. Am impresia ca genunchiul stang e obosit si satul de nemultumirea mea cu privirea la formele lui. Pocneste cand merg. A fost duminica si saptamâna trecuta. Si-aproape sigur a fost si 11:00.

durere.

Agrafa portocalie pentru hartii se uita fasolit la vaza verde de pe birou. Sugubeata, cum i-ar fi zis gramada de scoici din biblioteca, agrafa isi dorea sa fie agrafa de păr. Si nimeni nu-i intelegea durerea.

Mă dor ochelarii. Şi presentimentele. Şi pantalonii albastri cu pisicute care dorm pe luna. Mă cam supără întunericul şi prinţii postmoderni. Mă dor ochelarii, tu înţelegi? Cred că am o sărbatoare în gât. Sper că luminile mele de noapte se sting şi se-aprind ca lipsa virgulelor.
N-ai vrea tu să te superi puţin pe mine ca fiu mai bună? Să fiu mai bătrână şi mai curajoasă.

milioanele de detalii.

..si visele ei si ochii aproape inchisi si cateva fire rebele ale parului negru si zambete de ceai presarate cu putina lene si cativa nori de ciocolata cu trei felii de banana fiecare si crize de personalitate la saptesprezece ani si mai mult timp pentru tine si pentru noi si imbratisarile pe furis si gandurile pariziene si caleasca aceea de vis si magazinul cu miile de esarfe si dragostea mea pentru tine si turnul eiffel in miniatura intr-o zi de primavara si vorbele abia soptite de la biblioteca si cuvintele rostite prin priviri si tacerea impletita cu gestul si aparatul de sigilat amintiri si scoicile din galeata si valurile marii cu iz de noiembrie si soapte si rasarituri cu ganduri indepartate si prietenia care se balaceste in mare si ganduri si teama si nopti cu insomnii si ceai cu iasomii si cutia cu ciocolata si florile care s-au dus acum cateva anotimpuri si fricile impletite cu iubirea colorata si vorbele dulci si imbratisarile mamei si primul dans si cum au mers de mana si cum au fugit prin ploaie si ciresele care se trezesc toamna uscate si cum intr-o tara se vorbesc mai multe limbi si cum intotdeauna intarzie si cum a sunat apoi n-a mai sunat si fotoliul in care acum doi ani plangea cineva si el e supus si ea n-a mai spus si nimic nu-i pierdut si miliardele de amanunte aliniate in depozit si cartile si culorile lor si ale altora si visele ei si ochii aproape inchisi..

cor de idei.

Era o femeie care nu purtase niciodata sandale.Si un spital in care n-au intrat. Un barbat care n-a stiut sau n-a putut sa iubeasca. O esarfa care n-a fost purtata. O lacrima care n-a fost plansa. O hartie prea scrisa. O farmacie in care Mos Craciun n-a intrat niciodata. Un cadou pe care nu l-ai mai dat. O scrisoare pe care n-a primit-o nimeni. O dorinta pe care n-a avut curajul sa o spuna. O frantura de adevar care durea prea tare. Fularul crosetat care a ramas neterminat. O saracie care nu s-a imbogatit vreodata. Vise care nu intra pe rafturile din biblioteca de vise. Sunt ori prea inalte, ori prea inguste sau poate late. Neobisnuite. Cozi la laptele care nu s-a mai vandut. Copiii care n-au crescut. Cuvinte neintelese. Sunete pe care nu le-am scos pana acum. Tehnologii care se cred necunoascute, si oameni care cred ca totul li se cuvine. Copil a carui fata n-ai stiut-o niciodata si care te striga in continuu. Dragoste nepatrunsa. Oameni care nu ma vor cunoaste.

Un parc in care o femeie fara sandale se plimba plictisita intrebandu-se daca undeva in lume mai exista alta cu chipul ei.

Alta femeie care nu va calca niciodata aceeasi iarba. Acelasi chip. Cu sandale.

detalii in fabrica.

Imi plac scriitorii si pilotii, circarii si familia Flinstone. Cred ca Superman ar trebui sa se imbrace in mov. As sta la etajul trei. Nu beau, multumesc. Si-mi doresc sa primesc in fiecare dimineata cate-o lalea. Probabil ca Marco e bucatar in Italia. Solicit ieftinirea kilogramului de portocale. Castile miros a James Morrison si Taxi. Mai stii cum aratai in halat de baie? Totusi am preferat paturica in locul halatului. Sfaturile colegilor uitati te urmaresc din actele legalizate. Imi place sa cred ca ai prajituri cu smeura in loc de urechi. Ca nasul tau e de ciocolata. Mi-am pierdut gandurile pe coloanele romane. S-au incalcit cu pasiunea ta pentru istorie, se pare. As putea sa te invat ceva. Rad pentru ochii tai, ma rusinez pentru roseata din obrajii mei. Floarea priveste. Poti sa imi spui inc-o poveste?

M-am trezit singură. Luna se afla la o oarecare distanţă de pat, ursulica se stingea de fericire şi bufnituca cânta la violoncel. S-au păstrat bine relaţiile, îmi spun. Colecţionez întâmplări şi bucurii mici. Deşi dimineaţa le tratez cu superioritate ca să nu se sperie.

imi spui si mie ce culoare are galbenul in italiana?

imi spui si mie ce culoare are galbenul in italiana?

Cate ironii s-au oprit astazi pe strada?

Ironic, cum credeai si tu, petalele florii nu sunt nici dure, nici agitate.

Dimineata ma trezesc povesti somnambule pierdute in praful din biblioteca. Tipa si ma-ntreaba mereu, pe acelasi ton de carnaval, ce culoare are ziua in care m-am născut. De stea-le spun.
Nu-mi amintesc cum trece ziua, dar seara, inainte ca tu sa adormi, ma prefac ca citesc trei pagini de jurnal, cu litere incalcite si pline de dor, litere nerabdatoare imbatate inca de atingerea mainilor tale si-apoi raman asa, cu ochii catre bufnita inflorata de pe peretele din stanga. N-are nume.

Ravioli si smochinele sunt mancarurile preferate ale cuiva. Altii nici macar nu stiu ce gust au. Cati oameni poarta sosete la ora asta? Cati oameni beau ceai negru cu mult lapte si miere? Cati dorm egzact in aceeasi pozitie ca si mine? Cineva se spala pe maini. Cati oameni m-au iubit?

Dimineata povestile agitate ma trezesc din nou ca pe un ostas lenes. Tu esti de mult in picioare, in pijamaua ta, langa cana ta, cu povestile si pleoapele tale.
La mai putin de un an lumina de momentul in care te-ai nascut mirosea a rozmarin. Eu eram, în tabloul acela de pe vremea cand nu ajunsesem inca, sfioasa si cocheta, aproape la fel de cocheta ca diminetile tale.

Paradoxal, cum nu m-as fi gândit, soarele a fost inventat iarna.

Sambata-creionata

Dacă ai un iaurt cu piersici, un pahar cu suc de portocale, o canapea moale, perspectiva unei dimineţi lungi şi un concert televizat cu Michael Buble...tot îţi mai trebuie câteva lucruri ca să fii fericit. Dar nu multe.

movie.

un film foarte bun, care merita vazut :)

26 februarie, ora 20:00

tvr cultural

Pădurea Nebună (România, 1982)
Regia Nicolae Corjos
Cu: Florin Zamfirescu, Horaţiu Mălăele, Valeria Sitaru

* Dramă, ecranizarea unui roman de Zaharia Stancu. După încheierea primului război mondial, Darie vine la oraş să susţină examenul de admitere la liceu, nutrind speranţa ca într-o zi să devină scriitor. Aici o cunoaşte pe Valentina, de care se îndrăgosteşte şi care îl face să uite de iubirea pentru tătăroaica Uruma. Devenit licean, Darie face dovada talentului său literar, iar în final pleacă spre Capitală, pentru a-şi împlini visul.

vis mic si rotund.

Mă supărase şi mă iertase. Bratara cu incheietoare colorata. Vedeam în ea ochi negri compensaţi de fire rebele si obosite, şi visul de noaptea trecută, pitit cu sălbăticiune subtilă sub plapuma. Ca să-mi amintesc dacă era vorba despre vara din clasa a VII-a sau despre ultimele două zile mi-am sărbătorit neputinţa cu iaurt si salata de la magazinul din sensul giratoriu. Am coborât solemn pe scările pe care s-a împiedicat cel mai frumos bătrân din Hispanica şi-am strâns în braţe toate culorile de noaptea trecută. Cu tot cu teama, pofta şi neîmplinirea visului. Inelul supraveghea mişcarea ochilor spre dinţii tăi simpatici, urechile aplecate spre buzele tale adunate în cuvinte fără limbă şi gâtul meu în competiţie cu incheietorile colorate. Bratara se gândea la părul care ţi-ar fi putut fi mai lung. Dimineaţa m-a trezit din realitate cu un vis aproape la fel de agitat ca tine.

În ochii tăi cresc flori curate, îi spune. Şi se ridică. Se apropie de fereastră, se întoarce şi-şi aduce aminte că a uitat pantofii la uşă.

În poze mainile ei sunt calde, si parca-ti cotrobaie prin suflet.

Să-ţi fie tare drag fără să ştii de ce trebuie să fie aşa un chin!

Leapsa cu intrebari destepte

1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi-o la pagina 18 şi scrieţi al patrulea rând.

2. Fără să verificaţi, cât e ora ?

23:00

3. Verificaţi.

23:10. ha, i'm good.

4. Cu ce sunteţi îmbrăcat(ă) ?

Bluza gri, maieu roz, pantaloni albastri cu stelute si pisicute care dorm pe luna, si my all day ring :)

5. Înainte de a răspunde la acest chestionar la ce vă uitaţi ?

In paginile lui Cartarescu.

6. Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului ?

Mesajului pe care trebuie sa-l primesc. premeditat :P

7. Când aţi ieşit ultima dată şi unde aţi fost?

marti, 16 februarie, mc donald's - spicy green tea :D

8. Ce aţi visat ieri noapte ?

prea lung, prea complicat, prea personal de explicat.

9. Când aţi râs ultima dată ?

astazi in jurul orei 15:00. in cdi, cu ionut si profa de romana

10. Ce aveţi pe pereţi în încăperea în care sunteţi ?

lavabil albastru deschis, poze, bufnituca Jolly Anne, prima masura din portativ a piesei "Cloks" - Coldplay, post-it-uri, o zana :)

11. Care-i ultimul film pe care l-aţi văzut ?

The Duccess.

12. Aţi văzut ceva ciudat azi ?

strudelul lui ionut :))

13. Ce părere aveţi despre acest chestionar ?

Îmi plac întrebările.

14. Spune-ne ceva ce nu ştim încă.

michael bubble = mihai bulina in traducere libera:P

15. Prenumele copilului dumneavostră, dacă ar fi fetiţă.

Sofia sau Ruhama.

16. Şi dacă ar fi băiat?

Ianis sau Caleb.

17. V-aţi gândit vreodată să locuiţi în străinătate ?

Noua Zeelanda suna bine, sau poate Italia.

18. Ce aţi dori să vă spună Dumnezeu la Porţile Raiului?

Bine ai venit acasa, fata tatii!

19. Dacă aţi putea schimba ceva în lume, ce ar fi ?

Aş eradica individualismul. Aş preda iubirea şi respectul de sine în şcoli.

20. Vă place să dansaţi ?

sometimes.

21. George Bush ?

The baptis president.

22. Ce aţi văzut la televizor ultima dată ?

Grey's Anatomy :X

Miercurea.

am sa-mi pastrez o zi pe saptamana

-miercurea- sa zicem

pentru soare si cafea amara,

pentru suvite rebele

deasupra florii albe de cires,

pentru carcei si pistrui,

pentru degetele mele in aerul

dintre degetele tale.

De-a v-ati ascunselea cu sentimentele.

Demult, undeva pe pământ s-au adunat toate calitățile și simțurile omenești. Când Plictiseala a căscat pentru a treia oară, Nebunia, nebunatică ca întotdeauna, a propus: “Hai să ne jucăm de-a v-ați ascunselea!” Intriga și-a ridicat ispitită sprâncenele, iar Curiozitatea, neputând să se rețină, a întrebat: “V-ați ascunselea? Ce mai este și aceasta? Este oare vreun joc?”

Nebunia a explicat că-și va acoperi ochii și va număra până la un milion, în timp ce toți ceilalți se vor ascunde, iar când număratoarea va lua sfârșit, primul ce va fi găsit îi va lua locul și astfel jocul va continua… Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat într-atât de multe tumbe, încat chiar și Indoiala s-a lăsat convinsa, ba mai mult, chiar și Apatia cea mereu bosumflată și neinteresata…

Însă nu toți au acceptat să ia parte la această activitate; Adevărul a preferat să nu se ascundă: “De ce să mă ascund, dacă până la urmă tot voi fi descoperit?” Aroganța a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul că ideea nu-i aparținuse), iar Lașitatea a preferat să nu îndrăznească.

Unu, doi, trei, a început Nebunia să numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca întotdeauna, s-a culcat în spatele celei mai apropiate pietre. Credința s-a înălțat spre cer, iar Invidia s-a ascuns în umbra Triumfului, care, prin propriile sale forțe, a ajuns în coroana celui mai înalt copac. Generozitatea aproape că nu reușea să se ascundă, fiecare loc pe care îl căuta părând să fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decât pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusețe! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vânt? Locul magnific pentru Libertate! În sfârșit s-a ascuns într-o rază de soare. Egoismul, dimpotrivă, și-a găsit un loc convenabil chiar de la început, însă numai pentru el! Minciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna, în realitate, s-a ascuns după curcubeu!), iar Pasiunea și Dorința în craterul unui vulcan. Neatenția… pur și simplu a uitat unde s-a ascuns… dar aceasta nu este atât de important!

Când Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu iși găsise încă o ascunzătoare pentru că fusese atât de ocupată… până când a observat o tufă de trandafiri, și, profund impresionată, s-a ascuns între flori. “Un milion!” a numărat Nebunia și a început să caute. Prima pe care a găsit-o a fost Lenea, la numai trei pași. După aceasta, Credința a fost auzită discutând cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea și cu Dorința au fost văzute făcând vulcanul să vibreze. Într-o secundă, ea a găsit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie căutat, căci a ieșit singur la iveală, dintr-un cuib de viespi. Mergând atât de mult, i s-a făcut sete, și venind înspre lac, a descoperit-o pe Frumusețe. Cu Îndoiala a fost și mai ușor, căci aceasta sta cocoțată pe un gard, neputând decide unde să se ascundă. Astfel i-a găsit pe toți, Talentul – în iarba tânără, Frica – într-o peșteră întunecată, Minciuna – în spatele curcubeului (iarăși o minciună… era totuși la fundul oceanului…), chiar și pe Neatenție, care a uitat pur și simplu de joacă.

Numai Dragostea nu putea fi găsită. Nebunia o căutase în fiecare tufariș, fiecare râuleț, pe piscurile munților, și, când era aproape gata să renunțe, a zărit tufa de trandafiri infloriți… Cu un tepuș, ea a început să îndepărteze crenguțele ghimpoase, când deodată auzi un strigăt ascuțit:… spinii au împuns ochii Dragostei. Nebunia nu știa ce să mai facă pentru a-și cere iertare, a plâns, a rugat, a implorat și chiar s-a oferit să-i fie ajutor și îndrumător.

Începând cu acea zi, DRAGOSTEA ESTE OARBĂ ȘI NEBUNIA O ÎNSOȚEȘTE MEREU.

Noiembrie.

Picuri de ploaie despică cerul căzut, iar degetele mele despică norii. M-am săturat de oraşul ăsta care ne mănâncă nervii şi ce-a mai rămas din suflete…e ruginit de la atâta plâns.

Trăiesc la munte… într-un oraş de munte vroiam să zic..şi m-am gândit să aduc aici un sfert din mare..şi vreo trei raze de soare..Ziua asta parcă a început prost. Plouă. Dar am deschis geamul şi am văzut pedale, biciclete cochete care se sparg ca nişte baloane.

Azi vreau să fac ceva inedit, azi vreau să văd binele şi vreau să ne luăm de mână, pe cărări necunoscute, să ne pierdem în cuvinte, să dansăm în iarba udă, să plutim pe-un nor, ploaia ce-o să cadă ne va stinge de ochii lor. De ochii tuturor azi vreau să fugim, să evadăm, să ne lungim orizontul, să ne jucăm, să ne purtăm spre luna şi stele şi soare, să ascultăm pe răcoare zorii dimineţii. Aria din depărtare învăluie în uitare orice munte, orice frunte, orice mare. O chemare a cerului priveşte un miraj, pliveşte amintiri, noi evadăm din peisaj şi respirăm.. adiem în tandem printre raze, fluturi, păpădie şi lumină, în zbor zâmbim, ne uimim de ce-o să vină.

Mai înainte. Am primit o scrisoare de dragoste. Prin telefon. M-a rugat să o consider un mail, l-am rugat să mă scutească, eu nu sunt aşa modernă.

O scrisoare de dragoste anonimă. Mi-a zis că îl cheamă ca pe mine şi că face 38 cu 7 când se gândeşte la asta. I-am răspuns că-mi pare rău, dar că acum e toamnă târzie şi nu strică.

A făcut pe dracu’n patru să dea de mine. Îi zic, ha împărţirea la patru nu dă cu perioadă, te-am prins. Da’ ce tu eşti perioadă… uite da, toamnă-vară, uneori prind şi o bucată de la începutul lui martie, acolo, dar asta nu trebuie să ştii tu.

E poet, să fii sănătos. Eu sunt casnică, n-o să meargă niciodată…Şi acum, că tu m-ai sunat, eu trebuie să vorbesc…

Am avut cândva o iubire arzătoare, eram mică, el avea trei bube după urechea dreaptă şi nu-l spunea pe ‘r’. Eram mică… Îl visam noaptea, venea călare pe un scrin, cu un creion după ureche, ca să-şi mascheze bubele. Dar eu ştiam că le are, ştiam precis pentru că le vedeam cum alunecau uşor şi îi intrau în nas, în vreme ce pe gură îi ieşeau poezii…

Eu eram poetul. Eşti o delicată, ai spus doar de bube, dar să lăsăm. Dupa ce ai fugit, a venit o altă fată să mă iubească, o dulceaţă, mi-a dat o pernă care lumina la întuneric. O ascunsesem în carcasa televizorului pentru că mă speria teribil. Încă o mai am, ţi-aş arăta-o, dar..

Televizorul..of, tu ai aşa ceva? Eu nu..mi se pare că răpeşte ore bune din viaţă în care aş putea să mă bucur de exemplu…sau să plâng..sau să visez…Televizorul e plin de rău, şi viaţa unui om nu stă în ştirile vizionate zilnic. Unii aşteaptă ca această cutie mare cu cabluri de toate culorile să le producă fericire. Dar ea nu are capacitatea asta, doar culori care înşeală ochiul..Înainte să mă suni să-mi spui toate astea, îmi programasem ziua. ştii? Plouă afară, dar azi mi-am propus să aleg să văd bunătatea Lui Dumnezeu şi să aleg să mă bucur de fiecare detaliu, de fiecare petală udă, de fiecare strop de ploaie, de fiecare copil care sare în balta plină cu apă, de fiecare miros din bucătăria acaparată de mama în toiul pregătirilor pentru cina specială, de fiecare notă muzicală care s-a legat de paşii tăi.

Adevărul e ca nu mai vreau mediocritate, capitalism, rutină, seriale şi ştiri violente, certuri şi nemulţumire sau indispoziţii din cauza vremii. Cred că şi ploaia are povestea ei, iar fericirea mea depinde de mine şi de atitudinea pe care o am faţă de lucrurile care mă înconjoară şi fiinţele dragi îndesate în sufletul meu ca şi cadourile lui Moş Crăciun în sania condusă de Rudolph.

Asta-i viaţa, aşa-s lucrurile bune din viaţă. Noi trebuie să facem un pas, lucrurile nu vin la noi de la sine, la nimic nu foloseşte telecomanda, oricâte butoane ar avea.

Viaţa nu înseamnă să şezi pe canapea şi să dai din degete aşteptând să apară pe ecran ceva care să te scoată din toropeală. Bine, dacă vrem ca viaţa să fie asta, nu va fi mai mult decât atât, dar nu mi se pare cel mai bun mod de a ne folosi de ea.

Dar cât am deviat de la subiect. Oricum consumăm impulsurile tale. M-a luat gura pe dinainte, dar asta doar pentru că nu te-a cunoscut până acum.

Zgomotul acela-i de la ochi. Mi se lipesc de somn. Şi te mai întrebi de ce plouă mereu peste mine şi de ce sunt sinceră. Ploaie grea cu consistenţă îndoielnică.

Şi nu mai respira în receptor, că te-aş mânca de viu, te-aş transcrie pe curat şi altele; ” pe curat “ e o metaforă subtilă care descrie stratul gros de praf şi gene care s-a materializat la mine pe monitor. Şi am minţit că nu-s modernă.

Ştii, eu nu-s ca tine, chiar dacă doamna mama ta te-a pricopsit cu acelaşi nume. Eu am armata mea de frici şi farfuria mea de frigănele. Câteodată se amestecă, şi atunci mi-e frică să mănânc. Până şi secundele se feresc de mine, cu toate că am reuşit să le aud de câteva ori. Vorbesc serios. Numai că atunci când auzi secundele, nu mai vezi, sau nu vezi la timp. Păcat…

Vezi tu însă… eu sunt o visătoare înrăită. Mama m-a dus la doctor, dar n-au ştiut ce diagnostic să-mi pună. Visare cronică? Cine a mai auzit de aşa ceva? Aşa că mi-au dat pace..în fine, mai calc pe bec şi calc în străchini, dar la urma urmei toţi suntem oameni, nu? Dumnezeu ştie de ce-s aşa, dar pe tine nu trebuie să te chinuie asta, motănel.

Tu eşti fericit pentru că eşti un amalgam de persoane care mă cunosc. Ţi-am dat mură în gură, şi acum parcă văd că te-ai înseninat. Unde-i dragostea din telefon?

Dar tu nu-mi raspunzi, te-a uitat Dumnezeu cu perna aia în braţe. O şuviţă de-a ta mângâie receptorul, intră prin el şi iese pe la mine, să mă chinuie noaptea când n-o mai suna nici un telefon. La toate te-ai gândit.

Dar bine. Acum se întâmplă ceva mult mai important decât discuţia noastră. Îmi pare rău. La revedere.

Alerg repede la geamul deschis. Cineva şi-a înmormântat un vis..o fi un vis rotund al domnului urât de pe stradă care probabil pleacă dimineaţa spre servici…dimineaţa asta pare pastelată cu voci care pătrund în camera albastră încă de la 7.

Telefonul primit m-a zăpăcit de tot. Mai bine revin la planurile iniţiale. Dar uite că nu mă lasă sentimentul ăsta. Ce cauţi aşa dimineaţă la mine?..Scriu scrisori de dragoste. În sertar păstrez o bucată de cer…atunci când plouă o lipesc de tavan şi urmăresc norii de culoare albă…Biblioteca suspendată suspină uşor…acum sunt ochii mei care cuprind orizontul..sunt mâinile tale reci care-mi îmbrăţişează sentimentul de frică…

Dar de ce mă las copleşită de senzaţii şi sentimente pe care nu le doresc a fi ale mele? Gata. Până aici v-a fost. Dezlegaţi-mă..Eu trebuie să plec să-ntâlnesc bunătatea. I-am promis ceva la începutul zilei şi vreau să mă ţin de cuvânt, iar timpul tace şi trece. Al doilea rămas bun pe ziua de azi…dar cu voi nu voi fi rea. Uite vă las în urmă un şirag desfăcut de dorinţe argintii..E bine aşa?

de toate :-)

inefabil , frenezie , inexorabil . entelehie , lugrubu , intemperie , intempestiv , intransigent , inveterat , intrinsec , verva , emailat , extrinsec , insidios , candoare , veleitate , refractara , sceptic , efuziune , nerozie , conventional , inconsecvent , afabil , placid , ilustru , repudiere , ilaritate…

to be continued

don't lose your way.

Pierduti in superficial… timpul tace si trece..si trecem si noi impreuna cu el.

Pierduti in superficial…gasim bucurie in dulcegarii, roz, nou si sclipitor, lucruri fara valoare…macar amerindienii aveau o scuza cand dadeau aurul pe margele de sticla. Noi n-avem.

Pierduti in superficial…ne multumim cu o viata mediocra, cu moralitatea, cu faptul ca nu o sa ajungem niciodata “la racoare”, ca traim frumos..

Pierduti in superficial..muncim 24 din 24, pentru comfort. Cumparam fericirea in rate. Fericirea unei noi masini cu 150 dcp, nu doar cu 80 ca a vecinului.

Pierduti in superficial…sotul nu ajunge la timp pentru a servi cina calda pregatita cu atata dragoste de catre sotia lui.

Pierduti in superficial…copilul isi intreaba tatal cat castiga pe ora la servici, si ii ofera acei bani in schimbul unei ore pe care sa o petreaca impreuna.

Pierduti in superficial…lasam mostenire copiilor nostrii stresul si ratele din banca, si uitam cat e de importanta o imbratisare si un pupic lipicios.

Pierduti in superficial… ne numim “secolul vitezei”.

Avem atatea credinte si conceptii, nimeni nu ne da in cap pentru asta, spunem multe, facem putine. dar daca toate s-ar schimba maine?