X-mas.

cand ne dorim foarte mult sa devenim copii si cand mergem la colindat sa primim cozonaci si nuci, nu ciocolatele impachetate individual.

cand Craciunul e bine pastrat in cutii de carton, cand bradul e viu si cand nu se fac repetitii pentru colinde.

cand dormi si te trezesti si ti-ai dori ca dimineata sa nu mai plece, sa poti muta anglia mai aproape de tine.

cand te gandesti constant la piticul de sub streasina. oare o fi purtand vreun costum rosu. si cand nu vrei sa scrii despre tristete ca sa nu-i intreistezi si pe ceilalti.

cand abia astepti sa treci prapastia dintre decembrie si martie. si cauti cu o indeletnicire de care nu te credeai in stare, metode de reconciliere.

cand primesti termosuri cu bufnite si ciorapei cu cupcakes. si cand incepi sa faci o colectie veritabila de muzica clasica.

cand te gandesti ca vine martie.

cand iubesc. pe tine, pe voi, Craciunul.

dragostea este o preferinta sincera la fel cum nesomnul dauneaza grav sentimentelor amitiroase.

starbucks feeling.

as i was entering, all those frisky toughts were wandering around me. they were silent whispering very softly .. they knew how much i miss you, and how much i love you.

waiting for my turn to order my orange juice, the mugs were singing all along "we know how much you miss him. we are waiting for you to come back together so we can see you speaking about your future plans, and all kinds of stuff, so you could smile and be happy again.. don't worry darling, he'll come back soon.."

and baby, you must belive me, those mugs were actually singing..

"Fiecare miscare a ta e spectacolul meu preferat, iar grija pentru tine e una din cele mai dragi indeletniciri ale existentei mele.."

prima zapada clujeanca :)

azi dimineata, trezindu-ma incurcata, cu gandul la tine si la prosoapele de pe balcon, mi-am aruncat speriata ochii pe geam, avand parte de o surpriza deosebita. zapadaaaaaaa. dada :) zapada.

monopolista. monolipsita.

eu de tine. tu niciodata lipsit de mine. pentru ca sunt chiar acolo. nici macar nu trebuie sa ma cauti. apar eu, de nicaieri.

iarna parca e cu miros de portocale reci anul asta. are picioare lungi si trunchi marunt. sa tot poarte cam 43,5 primele doua luni. decembrie si ianuarie ma refer.

in suflet azi, era un fel de iubire spalata la masina de spalat a unui poet italian. fara limpezitor. cred ca i s-ar potrivi niste imprimeuri cu expresii rostite de tine, cu posibile nuante de visiniu. asa, ca o marmura bine curatata.

La mine pe strada, este cateodata un magazin cu nasturi plini de iubiri secrete. Alteori e o cupat cu promotii la zambete. Dragalaseniei nu-i prea place acolo. Se ascunde mereu prin parcuri in zilele astea.

Iubirea mea pentru tine are miros de portocale reci anul asta.

tu=zao.

"am sa ma lupt.

am crescut, sunt aceeasi inima, doar poate mai inteleapta.

am ramas la fel in ceea ce te priveste pe tine. sunt pregatita si decisa. sunt liniste si dragoste si pace. undeva se facea o "confuzie intentionata" intre tine si Zao, astfel v-ati contopit si ati devenit unul. Zao. pana la urma daca inca nu esti al nimanui, de ce sa nu pot macar sa visez ca ai putea fi al meu?

am sa curat atatia cartofi cati ai sa doresti. am sa-mi cresc respectul de sine. am sa ma iubesc mai mult. dar mai presus de mine vei fi intotdeauna tu. pentru ca asa cum spuneai si azi, "este si va fi intotdeauna vorba despre tine".

prin ochii suferintelor mele de adolescenta intarziata (care desi raman, m-au facut doar sa te iubesc mai mult, daca asta era posibil), se zareste o herghelie de trompete care-si zbiara nerabdarea.

imi vine sa-mi las toate gandurile tie, sa le ratacesc prin locuri stiute numai de noi, fiecare secunda consumata de mine sa se adune undeva intr-un cont secret care sa se descopere exact atunci cand avem nevoie de viata in plus.

sunt atat de nerabdatoare. vacanta de iarna va fi ca un cozonac bine crescut. cu miros de scortisoara.

in tine cuprind esenta.

va trebui sa-mi inventez spatii goale, sa dau afara mobila si nemultumirile din cateva sectoare marunte ale creierului sa pot depozita fericiri cu tenta de nou si absolut, presarate cu certitudini sufletesti, care, fiind atat de grabite se imbrancesc sa incapa toate pe locurile din primele randuri.

sunt pregatita. si-am sa am grija de tine. si-ai sa-mi spui ca sunt pisaloaga. si-am sa fac pe suparata si tu atunci ma vei iubi cel mai tare.

drept pedeapsa n-am sa-ti mai spun cat te iubesc pret de vreo zece minute. asta e una din pedepsele cele mai grave. tu stii cat de mult suferi.

Zao al meu drag, te pictez.

imi povestesti despre prostia presedinilor si eu iti spun ca vreau sa vad delfinii din Constanta.

lilieci chitaitori ascunsi in betoanele orasului. cartofi prajiti dimineata devreme. grafologie. sosuri dulce-acrisoare. Sherlock Holmes. inexplicabilitati si maini ascunse, maini tandre, pline de dragoste si altruism. Zao al meu drag, te pictez."

cate ganduri imi pot trece prin minte, prin suflet, iubiristic vorbind cu tenta de visiniu.

Baby you've got the sort of hands to rip me apart
And baby you've got the sort of face to start this old heart
But your eyes are warning me this early morning
That my love's too big for you my love.

nestea vitao, 1,5l. aloe si capsuni.

cum e sa-ti propui sa ai o zi plina de nestea vitao, 1,5l cu aloe si capsuni.

plina de dor de adelina.
observarea esentelor si implicit a nuantelor adelinesti.
bucurie craciuneasca.
frica de ce gasesti acasa, printre oameni.
nesiguranta.
mancare de monica nistoriana. chilliasca.

charlie.

politics.

arsura completa la mana stanga.

gheata si durere.

non empatie. sau zero empatie sau empatie deloc.

dor prea mare.

posesiune/ posesivitate/ posesiva etc.

tampenii. si griji comensurabile.

acrolit sufletesc lipsit de entuziasm.(uri)

afanisire afabila.

ireversibilitatea comunicarii.

nestea.

1,5 l.

aloe si capsuni.

vis.

Se intampla cateodata la Cateva Neintelesuri, altadata la Bucuriile Marunte. Stia ca il iubea foarte mult. Se vazusera intr-un autobus Ratuc. El intrase in vorba cu ea.

Ii scrisese o scrisoare la masina de scris cand implinisera un an de zile. Il dusese de multe ori acasa la parintii ei. Mamei ii era foarte drag. Initial, el parea destul de insensibil, dar ulterior se putea observa ca ii pasa foarte mult de ea, ca o iubea incredibil, aproape la fel de mult cum o iubea strabunicul meu pe strabunica.

Isi amintea detaliat o anumita intamplare. El mersese in camara sa aduca ceva, si chiar cand vroia sa iasa, ea trecea prin fata usii, care o lovi. Striga foarte tare. Dar nu pentru ca o durea, ci pentru ca stia ca va primi atentie si dragalasenie ulterior. Lucru care s-a si intamplat. In prima faza, e o necaji spunandu-i ca nu o putea durea atat de tare, doar nu deschise usa cu foarte mult avant. Si ea, alintandu-se ii spusese ca stie.. dar ca ii place cand el are grija de ea.

Se simtea deosebit de iubita si ocrotita.. Cand erau in Cateva Neintelesuri, la el acasa , o gadila atat de tare incat abia mai putea respira din cauza rasului.

I-a spus ca vrea sa faca dragoste cu ea.

Atunci s-a speriat, si nu stia cum sa reactioneze. Isi dorea si ea asta, dar mai presus de dorinta era principiul si cadoul pe care ea il pastra cu sfintenie pentru sotul ei. virginitatea.

A ramas deosebit de impresionat.

I-a spus ca e cu adevarat deosebita si de moda veche.

S-a bucurat enorm ca era a lui. Ca insfarsit ea primea insfarsit ceea ce merita.

A iubit-o si mai mult. Era putin mai inalt decat ea, cu parul lung, saten deschis si patru primaveri in ochi.

Se intampla cateodata la Cateva Neintelesuri, altadata la Bucuriile Marunte.

what have i done today,

i've cried.

i've hurried up.

i missed zao.

i prayed.

i ate apple-plum jem.

i've drank tea instead of water.

than, i've cried again.

i lost my heart.

i've participated to a conference about the 10 most important challenges of the century ( with a german teacher).

1. poverty. relative poverty and absolute poverty.

2. the food security. the food insecurity.

3. education. lack of education. one bilion people in the whole world don't know how to read or write. (i feel blessed)

4. health. basic care. 8 milions people per year die on diseases that can be treatable.

5. the general issue. around the world we are lacking a proximity of one hundred milion women. they are the key to positive development. (thank God i'm a woman). if a woman learns something, she will do it and she will pass to her children. which is crucial.

6. HIV/ AIDS. 60 milions people (worldwide) are infected with AIDS. 3 milions per year are being infected.

7. armed conflicts.

8. globalisation. (is creating loosers and winners)

9. climate changes.

10. last but not least. the LOST OF VALUES. vision without a task is just a dream. a task without vision is just hard work. in order to make the world a better place we should have visions and tasks too.

i've listened to vama veche's songs, especially one that i've always considered kind of "our song".

i thought a lot about you.

i ate lettuce with oranges while i was crying and listening to coldplay's songs.

i've understood that i cannot develop you. you have to develop yourself.

i was very confused about you accepting my help or not.

i felt disarmed. and still do.

i've talked on the phone with a great writer.

i've drank a glass of coke.

i've permanently asked myself if is there anybody out there who is lost and hurt and lonely too.

i finally accepted that we have to have enough for our mind and soul in order to be able to share.

i've loved you more than ever and you didn't know that..

if you love me, won't you let me know.

nervi.

ce faci cand te simti ultimul om de pe pamant? si nu din cauza unor actiuni/reactiuni de-ale tale?

ce faci cand ti se repeta la infinit anumite lucruri dar nu ti se arata niciodata?

ce faci atunci cand esti atat de nervoasa incat nu te mai poti controla, incat iti vine sa strigi in gura mare, sa tipi, dar totusi realizezi ca esti in buricul targului si nu e cea mai la indemana metoda de eliberare?

ce faci?

iti spun eu. muti mobila mutant. mobila pe care ai fost convinsa ca nu o vei putea muta niciodata.

mi-am investit nervii intr-un mod constructiv. am vedere spre mare.

si nervi mai mici ramasi de samanta.

mai am inca ceva de mutat.

don't kill this thing we've got..

coming home.

and i'm coming hooooome. :)

sunt gladish.

sunt chiar in masina la tati :) si ascultam ceva chestii legate de comunism. evident. oameni care inca simt nevoia sa descopere adevarul privind aceasta perioada din viata poporului roman.

m-am gandit. am doua posibilitati privind weekendul care urmeaza.

1. sa fiu foarte suparata ca ratez una din cele mai tari conferinte de PR Trend din weekendul asta

2. sa fiu fericita ca merg acasa, ca am un loc care e "acasa", sa ma fericesc cu mamychula mea draga despre ghetutele noi pe care mi le-am cumparat (cowboyiene de altfel)

incredibil - un individ tocmai spune la radio ca ii pare foarte rau dupa Ceausescu. FRaticaaaaaaa

bolboroseste ceva de cantina si cartofi piure. Omule, pune-ti nevasta sa-ti faca cartofii si calmeaza-te. unbeliveble.

Romania- land of all posibilities :)

deci am sa merg acasa, si-am sa ma bucur de si cu oamenii care chiar conteaza.

so, Baia Mare just wait for me. am aer clujean. in buzunar si printre franjurile de la ghete.

pam pam :)

curat Apple-ul cu apa termala de la Vichy.

anti-imbatranire.

cata grija pot sa am de tine baby Apple :)

Zao.

"Imi e nespus de greu sa-l situez pe Zao in cadrul lui real, nu pentru ca n-as vrea ci pentru ca de prea multe ori cuvintele intuneca ceea ce vor sa spuna; un colt de zambet n-ar fi in stare sa redea vederii nimic din frumusetea lui launtrica; in plus, el bombane toata ziua (inca de mic bombanea cand se juca cu masinile de pompieri ) vorbeste singur si e de o incetineala uimitoare. Mai ales dimineata cand imi pregateste micul dejun. In plus, e nespus de dur si de bland in acelasi timp.

Pentru Zao nimic nu e marunt sau obisnuit; in privinta aceasta el seamana cu o lupa in care lumea se redimensioneaza, firesc si de la sine, in tipare lente si nu se chinuie sa fie; prin el, eclipsele dispar intr-o seninatate care absoarbe totul, pentru ca mai apoi o simpla vorba de-a lui, legata de cine stie ce banala grija sa le readuca acolo unde nici n-ai banui ca sunt posibile.

In toate acestea, el ramane un baietel cuminte si naiv; cateodata insa e de o incapatanare nemaipomenita, nu spune decat nu si nu; atunci toate argumentele mele devin inutile si e nevoie sa treaca un timp ca sa inteleg ca impotrivirea se datora "trecatoarei mele iesiri din cercuri", ca sa folosesc cuvintele lui. Fireste, asemenea momente m-ar mahni adanc daca n-ar cuprinde si ele ideea consolatoare ca, din toata lumea asta, Zao m-a ales pe mine.

De fapt, Zao sustine ca tot ce fac e foarte important si se necajeste de cate ori imi pierd increderea in mine, el e convins ca drumul vietii mele imi cere sa ma misc, orice s-ar intampla, numai pe el si ca, de-a lungul lui, in orice clipa, se afla lucrul catre care ma indrept, chiar daca uneori il uit sau il ignor.

Zao, mi-e tare dor de tine."

a.s

dialog post nocturn.

"Tu esti o femeie fericita" mi-a spus cineva.

Mi se pare ca oamenii incep sa aiureze din cauza frigului. Naprasnic lucru.

Ce sa mai zic.. fiecare isi comunica erorile cum poate iar ele cuprind totdeauna un pic de adevar; ceilalti inteleg cat pot; fiecare spune mai putin decat intelege si intelege mai mult decat i se spune, iar ce intelege nu i se spune, fiindca ce i se spune nu intelege si asa mai departe.

Dar sa lasam tampeniile, sa fim rezonabili domnilor.

"Sunt o femeie fericita", am spus.

ireversibilitatea in cuvinte.

comunicarea este ireversibila.

un proverb romanesc spune ca glontul din pusca si vorba din gura nu se mai pot intoarce.

orice act de comunicare produce modificari in relatia dintre doi oameni.

cate modificari crezi ca s-au creat intre noi?..cate cuvinte care trebuiau sa aiba alt curs mi-ai spus? cate ti-am spus eu? cate nu-ti voi spune niciodata?

comunicarea ireversibila.

un adevar banal, care ar trebui mult mai adesea sa fie respectat, si mai degraba constientizat..

nu-ti prea iese filmul asta, asa-i?

Da. Daca as fi un pandalica spaniol si ciufulit m-as culca seara mereu cu sosetii maro, as aduna toate frunzele nervoase si as manca intotdeauna nucile de cocos ale pasarilor colibri.
Daca m-as trezi aragaz si neimplinit as coace toata ziua numai muffins-uri si le-as face in ciuda oamenilor, pentru ca in familia noastra de aragaze inca n-am avut cazuri cu diabet. E mai mult decat evident ca as refuza orice cerere de oferta sau oferta de cerere, care nu mi-ar oferi o bomboana cu ciocolata si portocale.
Si daca as fi chiar portocala...as fi foarte albastruie si foarte dulce-acrisoara. M-as numi oricum, dar pe tine te-as musca de dinti daca ai incerca sa ma saruti. Mai ales printre crengi si povesti cu casa noastra din padure. Si daca as fi sarut, ureche sau cal inaripat n-as fi sub nicio forma rebela. M-as purta cochet si m-as ascunde de toate cuvintele care încep cu h pe sub toate semnele de punctuatie si lucrarile de licenta nedate. Academic vorbind am impresia ca ne vom trezi in sifonier. Chiar daca eu nu voi fi niciodata acolo , tu ramai fascinant.

criza existentiala

exista oameni care inteleg iubirea din fapte.

exista alti oameni care numai din fapte inteleg iubirea.

exista ploi care distrug si produc daune.

exista dor neexprimat, sau netrimis. mai degraba netrimis. timbrele-s scumpe. o data cu ele se scumpesc si vorbele parca.

exista botic de om mofturos. care nu vrea somn si filme. ci te vrea pe tine.

exista cuvinte care inca n-au ajuns la urechile tale si sentimente care n-au apucat sa-ti ajunga in dreptul inimii.

exista asa de multa viata care asteapta sa fie traita.

exista experienta care oarecum imi permite mie sa gandesc, sa construiesc casa dupa panzele albe. asa a spus monica.

exista o mie de lucruri pe minut pe care as vrea sa le fac cu tine.

exista suficienta impotrivire, presarata cu distanta, ca ingredient principal, care sa ma determine sa analizez totul.

exista un autor care mai exagera cu analiza asta. era petrescu cred. camil petrescu.

exista vise care nu vor avea ocazia sa se implineasca vreodata.

exista atata viata in mine, ascunsa, care nu stie cum sa razbata la lumina.

exista atata ideal si dorinta. dezirabilitate. dar nu sociala. personala.

exista tahigrafe sufletesti care nu masoara cu exactitate intotdeauna, dar care nu au totusi o marja prea mare de eroare.

exista teren nearabil, inarabil, dezirabil cum ziceam mai sus.

exista respiratii tandalice de fiecare data cand aud numele tau.

exista dorinta de tangibilitate si necunostinta de cuvinte care incep cu "T".

exista un soi de pod in capul meu unde ma ascund atunci cand nu mi-e bine si atunci cand simt ca nimeni nu ma vrea.

exista existenta de a exista existentialist.

si mai exista crize existentiale, la fel cum e cea pe care o traiesc eu acum.

cel mai important e ca exista oameni care nu renunta si care inca mai mananca m&m, chiar daca dintr-o pungulita de cateva grame, le aleg numai pe cele maronii si albastre.

cat de capabili suntem de sentimente totale, adevarate?

cand vine vorba de dragostea ce ti-o port, cat de mult ii cunosti esenta si cat e doar obisnuita? obisnuinta ca cineva te iubeste si te accepta asa cum esti, ca e mereu langa tine..

de ce oamenii care traiesc si iubesc complet sunt atat de putini? sa ma consider norocoasa pentru ca Dumnezeu m-a incapacitat cu o asemenea putere de a iubi, de a te iubi, de a trai?

de ce e atat de greu sa faci ceea ce spui? de ce unele cuvinte capata o importanta atat de enorma pentru mine?

de ce ajung sa apreciez mai mult acum, cand imi spui "sa-ti fie de folos", decat atunci cand imi spuneai "te iubesc"?

cum de te caut printre oameni, zapacita, repetandu-mi in continuu ca trebuie sa fii pe undeva..

cum am putut sa te las sa pleci asa? sa renunti asa?..

m&m-ul nu va mai fi niciodata la fel.nu mai au acelasi gust. si incep sa-mi placa si maroniile nu numai albastrelele.

biscuitii stelati se pot vedea dor in noptile de mai.

strabunicule drag, inafara de tine si de mine, cati oameni ca noi mai sunt pe lume?

neconditionat.

am sa ma pun sa-ti scriu o scrisoare. clasica. ma gandesc.. chiar daca nu voi avea curaj sa ti le dau, am sa le adun pe toate. poate ai sa le gasesti intr-o zi.. poate cineva va gasi franturile de suflet si ma va recrea intr-o oarecare masura.

neconditionat. asta e cuvantul cheie. sau, fara conditii.

cum preferi.

strabunicul meu a venit pe jos, trei saptamani, din muntii Tatra pana acasa.. in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

cred ca strabunica mea a fost cea mai iubita femeie din cate au existat vreodata. nici nu-mi pot imagina bucuria care-a cuprins-o, cand in zare aparea iubitul ei, despre care nu stia daca mai traieste sau nu..

bunicul imi spune acum, ca am exact aceeasi incapatanare ca si strabunicul meu, tatal lui.

da. posibil. foarte posibil. si eu m-as incapatana sa merg pe jos trei saptamani. pentru omul pe care-l iubesc.

da. categoric as face asta.

poate ne vedem la concert.

poate ai sa ma iubesti si azi.

mi-am timbrat sufletul. era un timbru haios cu un ceainic maroniu.

de trei saptamani simt ca merg pe jos, inspre noi, si inca nu reusesc sa intrezaresc casa noastra sau macar pe tine, asteptandu-ma..

Esarfada pepsilata :)

azi? ziua esarfelor. ziceau ca ii spune "Esarfada". poate in lumea lor, patratele sunt rotunde si cercurile au colturi. poate in timpul Esarfadei, ies la plimbare, un fel de parada si se admira reciproc.

eu cred ca atunci cand se intalnesc doua esarfe pe strada, se saluta frumos si-si dau seama cand au baut ultima data suc de portocale. scortisoara ramane ingredientul preferat. de cele mai multe ori, au parte de el in toiul Craciunului. atunci, fiecare esarfa si-ar dori sa fie la gatul mamei. din cauza cremei de corp cu miros de scortisoara pe care o primeste cadou din partea tatalui meu, in fiecare iarna.

de data asta, parada din cadrul Esarfadei s-a desfasurat in varful patului meu acoperit cu patura gri din colectia de anul viitor. colorate, sobre, elegante, invidioase, flamande si pofticioase, toate au avut o tinuta exemplara. speriata a fost mama cand a observat deranjul ce l-au facut.

am linistit-o, spunandu-i ca Esarfada e sarbatorita doar o data pe an..

iubind, ma agit ca o sticla de pepsi. sau ca pepsi-ul dintr-o sticla. inca nu m-am hotarat.

buna dimineata Cluj - Napoca!

oaie.

seminar.

prost.

durere.

dor.

de oaie.

de tine.

nervi primavaratici cu aroma de iarna.

monicul.

ancul.

roxiul.

anul.

2010.

2210.

frig cu miros de ciocolata.

pofte.

gastronomie si gem de prune cu mere.

bufnite cu furculite-n buzunar.

asteptari.

neajunsuri.

sa salvam o viata.

sa nu uitam de planuri.

sa dorm cu tine.

sa dormi tu cu mine.

povesti.

fericire.

murmur.

oglinda.

chill.chilli. red chilli si spaghete.

tipete sub sarme pline de haine obosite : "Buna dimineata Cluj- Napoca!".

dichis.

A sarutat-o cu dichis. Pe un neasteptate asteptat. Asa...cu un biscuite cu scortisoara, cu o cireasa coapta, cu niste suc de portocale, cu o panza topita verde, cu un nasuc de clovn si cu un bulevard plin de flori. Asa o saruta el. Cu tot ce putea. Cu toata forta, toata nebunia, toata inteligenta, toata educatia, toata proasta-crestere, toti anii care-i lipseau de-acasa, dragostea pe care o simtea fata de parul ei, fata de unghiile ei, fata de visarea in care cadea cateodata cand el o intreba ce sunt crevasele sau unde e situat ficatul.
Asa o saruta. Cu tot entuziasmul studentilor de la medicina care aveau lucrari practice , cu structuri metalice, cu baxuri de Coca-Cola, cu iaurturi dietetice, cu nasturi mari si gri, cu buze uscate, cu ochi vii si cu febra mare, cu toata nesimtirea calatorilor din metrou, cu intersectiile goale la care visa, cu mainile care le lipseau cersetorilor si cu cartile pe care le citisera impreuna toate vanzatoarele librariilor de pe Bulevardul Victoriei.
Cu dichis o saruta. Cu tot ce ii trebuie ei, cu tot ce ii poate da el, cu nocturne de Chopin si cu copii din carnea lor, cu haine scumpe, cu prosoape de bucatarie si busuioc, cu mancarea picanta, cu iarba de Pasti, cu cantecele vechi si cu zgomotul masinilor la 5 dimineata cand se trezeste sa vada daca e invelita bine.
Se lasa sarutata cu dichis.

nu vreau sa fac baie pentru ca-mi sta parul bine. frigule, du-te acasa. m-asteapta sebastian.

lights on, lights off.

i would like you to turn the lights off for me.. or to keep the lights on for me.. i'd like to go to sleep.

she told me that i'm human. and i am acting like this just because i have a heart inside of me. i should stop blaming myself.

and i know all these things so well..

i think that our greatest weakness lies in giving up. at some point, you have to make a decision. Boundaries don’t keep other people out. They fence us in. Life is messy. That’s how we’re made. So, we can waste our lives drawing lines. Or we can live our lives crossing them.

Pain? we just have to ride it out, hope it goes away on its own, hope the wound that caused it heals. There are no solutions, no easy answers, we just breath deep and wait for it to subside.

so i am still sleeping with the light on..

posibilitati prevazute si potential pierdut. cam asta e.

p de la puncte ascunse. si subpuncte. si lasitati. si promisiuni gen "marea cu sarea". p de la intrebarea "poti sa te privesti in oglinda acum?". lasa-ma pe mine sa raspund. poti. bineinteles ca poti, de ce nu ai putea? la o adica nu ai facut altceva decat sa maschezi sentimente, fapte, vorbe sustinand sus si tare "e adevarat" in speranta unei vindecari. lasitate cum spuneam. posibilitatea de a deveni barbat. toti. absolut toti.

a de la acum. fac ce e cel mai bine pentru mine. de ce mi-ar pasa de altii. sau poate o fi a de la adevar ascuns. uite :) ce chestie: adevar ascuns nu inseamna neaparat ceva pozitiv. sau a de la atasare. adevarat si ascuns atasament care crezi tu ca te descopera prea mult. frica exista peste tot in lume. nu l-ati intalnit voi pe Fat Frumos sa va spuna macar cum a facut sa iubeasca o singura fata.. cum i-a acceptat.. Ajutorul. asta era.

acum, adevar, ascuns, atasare, ajutor.

sau a mai poate fi prieten cu toate vocalele din toate numele care ti-au trecut acum prin vise. prin maini.. nu stiu cum te poti descurca..

ura ta pentru oameni e necurajoasa. ufolog. te-am crezut ubicvist. poate ca ii fi. n-am de unde stii. si nici nu cred ca vreau. n-ai sa ajungi niciodata ubicuitar. grija lui Dumnezeu, subtila poate fi si chiar e (surpriza?) ubicuitara. te-as scuti de responsabilitatile faptelor. daca as fi buna. si sunt buna. ce interesant, ca tot la binele altora ma gandesc.

lasitate. lasitate. lasitate. si tupeul de a te numi barbat.

despre lasitate si tupeul de a te numi barbat.

in curand cateva randuri despre lasitate si tupeul de a te numi barbat. reloaded.

nou la Mc' Donalds!

astazi am observat ca cei de la Mc' Donalds si-au schimbat binecunoscutul slogan "para pa pa pam i'm lovin' it! " in " para pa pa pam i'm rude to you! ".

asa. sa se stie.

indigestii sufletesti.

Dintr-o seara cu lacrimi.

intotdeauna se termina. intervin responsabilitatile. riscurile. oamenii nu vor sa-si bata capul cu asa ceva.

carui barbat nu-i plac femeile, cu toate ca asta implica riscuri? in primul rand ne iubiti pentru farmecul nostru, si in a doilea rand ne iubiti pentru ca facem oameni.

intervin prejudecati. temeri. daca te descopar cum esti tu cu adevarat.? te-ntrebi cum as reactiona? aceleasi temeri si aceeasi frica zace in orice inceput, in orice inima dornica sa iubeasca. total. asta e cuvantul in care te tot impiedici.

desi mai bine mi-ai povesti despre prostia presedintilor si despre cum functioneaza submarinele. poate gasim o explicatie pentru antipatia ta frantuzeasca.

inteligent. cu suflet. si riscuri.

inteligenta, oricat e de mare nu e suficienta pentru a te curata de prejudecati. stiu sa gatesc si altceva inafara de ce ai mancat tu la cina, stai linistit. cu cat inteligenta e mai mare cu atat prejudecata e mai voinica, pentru ca ai aparat s-o justifici. un simplu rationament. ai fi gata sa pui pariu cu mine ca rationamentul e doar unul. asa ca tine.

tu esti unul.

inteligent. cu suflet. si riscuri.

iubirea are propria ei ratiune.

tu stii asta.

in love, there is no fear. asta ar spune cavalerul din basmele englezesti. noroc ca exista numai in inchipuirea mea. ar fi fost mare pacat ca si englezoaicele sa creada in acel brav si mirifc "Prince Charming." ma-ntreb ce s-ar fi facut ele fara frantuzescul "charm" - ma gandesc ca nici pe asta nu li fi putand suporta prea bine..

Ana Blandiana spunea ca iubirea este egala cu geniul, iar Petre Tutea sustine ca in fata Lui Dumnezeu, geniul este var primar cu idiotul.

deoarece setea de absolut nu i-a fost satisfacuta la grad biopsihic, omul e etern trist.

Dintr-o seara cu lacrimi.

delete.

E 23:04. 08 august 2010. distanta de un buton. click si toata mesageria stearsa. deja telefonul meu ajunsese in culmea frustrarii, si a mesajelor chiar. simt ca sterg bucati de viata. inima-mi neintacta (thanks to you and your stupid "mod de lucru - facem treaba"). singura mea certitudine sufleteasca e ion. si singura certitudine a vietii mele e Dumnezeu, dragostea si harul Lui nemarginit. ma dor strigatele si fiecare mesaj care se sterge. fiecare balaur. dar macar, macar o data in viata fac si eu un lucru (care desi ma sfasie) e bun. e deosebit de bun. dureros de bun.

i'm singing myself to sleep. but just because i'm losing, doesn't mean i'm lost. right? that's what they say..

sterg dovezi palpabile. care m-ar fi ajutat la proiectul meu despre tine.

sterg bucati din memoria mea afectiva, pentru ca nu-ti meriti locul.

te sterg de pe harta lumii mele.

te sterg..

You're enough in Him!

We feel the weight of the hours, the to-do list, the "I shoulds" and our shoulders ache, our minds race. We tell ourselves, "It's all too much." Then there is an answer, deep within, calling first for all who are weary to come and then reminding us gently, I AM. Because in the middle of our circumstances... the ticking of the clock, the spinning of the wheels, there is one deepest fear. It's that we won't be enough; we'll falter under the weight of it all. And if we do, then we won't be loved. Yes? You've heard that too? Friend, it isn't true. Hear words of grace instead... You are enough in Him because He is enough in you. I have made you and I will carry you.--God (Isaiah 46:4)

Numele tau

"Nu pot, nu stiu, nu vreau sa astept. E pedeapsa cea mai insemnata pe care mi-o ofera viata zi de zi. Imi vine mereu sa smulg plasturele de pe rana, mi-e imposibil sa am intelepciunea rabdarii de a lasa durerea sa se vindece dedesubt.

Am hotarat sa ma invat sa nu-ti mai cer niciodata nimic, ca sa nu mai umblu cu palmele sfredelite de cuiele nerabdarii. E bine sa fie asa. Cu fiecare secunda in care lupt sa supravietuiesc acestei intamplari greu de purtat, ma indepartez de tine, te iubesc mai putin. Lucrurile din jurul meu deja par sa nu-ti mai inteleaga numele. Si eu insa-mi sper ca nu-l voi mai intelege intr-o zi.

Pana atunci... omagii.

A."

Alice Nastase

dor.

Mi-e dor de Dublin. Mi-e dor de strazile lui intortocheate si ochii care parca ma priveau incert, de bulevardele lui luminate cu idei, de usile colorate ale familiilor nobile care-si servesc mereu serbetul de fragi la aceeasi ora. Mi-e dor sa tresar la gandul ca omul acela care-mi zambeste ai putea fi tu, asa cum tresar de fiecare data cand ochii nostrii se reintalnesc si jocul mainilor tale ma ia mereu prin surprindere. Intotdeauna ti-am iubit mainile. E o legatura speciala intre ochii mei si mainile tale. Poate intr-o alta viata, intr-o alta realitate, poate chiar pe o alta planeta, au trait cea mai frumoasa poveste de dragoste. Si dragostea lor a razbit..Intr-o alta viata mainile tale erau curajoase.. si ochii mei iubitori. Mi-e dor de inima mea palpitand la auzul valurilor care se spargeau nebune de stancile stravezii, mi-e dor de sufletul meu imaginandu-si cum ai putea aparea din mijlocul valurilor, ca un print al apelor, iubind, cautand, tanjind dupa domnita ta plecata pe meleaguri straine. Mi-e dor de sarutul tau care a oprit timpul in loc, la fel de patimas si nerabdator ca si zborul pescarusilor pe apus de soare. Mi-e dor de clipele acelea in care ma impotriveam existentei tale, desi te regaseam in chipul fiecarui om..

Mi-e dor de Dublin, ca si cum mi-ar fi dor de tine.

Mi-e dor de tine, ca si cum mi-ar fi dor de Dublin..

strigat.fericire.

"Ceilalti lupi m-ar sfasia, daca ar stii ca urletul meu e in realitate un plans".

O.P.

resturile naufragiului realitatii mele.

ce as face daca intr-o zi, iubitul meu s-ar intoarce? sa presupunem ca ar fi existat vreodata cu adevarat, sau ca ar fi existat doar in realitatea mea. ignor atent, iubesc absent.

e ca si cum te-ai imbolnavi. ai trai cu inima altcuiva si la jumatatea vietii ai afla ca-ti poti recupera inima ta, a ta, iti poti recastiga visele, si dragostea.

ai construi pe o poveste incheiata cotidianiceste si neterminata sufleteste?

ce-ai face?

ce-as face?

gandesc, scriu, vorbesc, doresc si simt monosilabic. as vrea sa fii tu omul meu de lut. sa-mi construiesti o casa de cobalt, dincolo de panze..

visez ursi polari si te caut printre armonii straniu selectate. tu aur balaur , la soare sa ma duci..

scrisori din camera de alaturi.

"nu pot sa scriu decat despre tine,
cu mana ta. Este un fel de-a te pastra
Inaintea ochilor...

Eu sunt un om de interior,
Pentru ca sunt numai suflet
Si sufletul e de interior.
Sunt un om de budoar, de stat intre perne,
Printre carti, printre rujuri...
Tot ce emana caldura
Si intimitate. Pune-ma la o masa de restaurant
C-o suta de insi in jur,
Care se uita la tine
Si inghet.
N-am ce sa-ti spun, parca nu ne mai cunoastem.
Tu imi citesti inceputul de enervare
Pe freamatul degetelor,
Pe miscarea de la coltul ochilor
Si "Hai sa mergem", zic.
"Unde?"
In castel. Stiu eu unul, dar nu s-ajunge acolo
Decat c-o sanie trasa de cerbi.

Tot in tren suntem? Tot."

m.s.

neverletmego.

cantec de leagan.

tu taci si asculta.

daca ai insomnie

baby

bea un ceai cu lamaie,

verde cu iasomie..

sigur.

"Parca as fi prinsa intr-un bloc de timp inghetat " ti-am spus dimineata. Ai zambit si mi-ai spus ca pastelurile nu ingheata niciodata.. iar eu?..eu te redescopeream pentru a mia oara, ca pe un Ulise ratacit, strain de mine si de timp. Dar am uitat ca dincolo de ochii tai, exista lumi in care inca nu am calcat..

Ferestrele mele sunt ochii globului tau. Tu traiesti intr-un glob mare de sticla din care din cand in cand, ranite de ferestrele inchise, se desprind pagini rotunde cu cercuri buclucase, dornice de povesti.

resursa.

In loc sa ne prefacem turnam de sus suc de portocale in pahare mari de vin si taiem buchete cu lalele. Si m-am intors. Am plecat. M-am aruncat pe ganduri si pe pietre cu idei. Mi-am spart sufletul. Asternuturi verzi si pahare mari fara vin. Viata mea. Mi-am spus. Si-am plecat departe, atat de departe ca n-am vazut nicio umbra pe drum. Te-am exportat peste strazi, sensuri unice si parcari, am vrut sa fac inconjurul lumii..sa las putin din tine in fiecare oras, sa ma intorc in istorie - sa existi in fiecare an de la inceputul lumii.. apoi mi-am dat seama ca tu esti un fel de resursa, oricat te-as exploata, nu dispari niciodata. Si am ajuns sa te citesc in toate semnele de circulatie, in toate orasele cu care inchei contracte de export pe seama ta, in fiecare an al istoriei, inca de la inceputul lumii..

Alexandru Tomescu.

In unul din interviurile sale, Alexandru Tomescu spunea ca "fiecare compozitor e mai mult decat un bust, un tablou, un geniu al muzicii, e un om cu pasiuni, sentimente.... " fapt care a fost demonstrat aseara, 14 mai, in cadrul concertului sustinut la Sala Rotary a Liceului de Arta, Baia Mare.

Puzderie de oameni, plini de sete de muzica, de cultura, de linistea pe care fiecare nota cantata de tanarul artist o emana in sufletele noastre..practic, nu era vorba de dorinta de a asculta minunatele interpretari, ci se poate vorbi de o nevoie in sine. o nevoie comuna.

Indivizii deveneau cu fiecare minut, o masa omogena, care impartaseau aceeasi emotie, aceeasi traire..intensa. Au fost necesare 5 reveniri pe scena a artistului, asta dupa terminarea programului fix.

Am plecat cu inima plina de incantare si de multumire pentru fiecare nota auzita, imprimata in suflet, in memorie si in ganduri.

Hermenexilda.

Hermenexilda are 17 ani. Sau cel putin asa sustine. Bea Fanta de struguri cu lapte si isi imagineaza ca e bere norvegiana, are cinci carti de povesti pe care le reciteste din zece in zece luni, asculta muzica mexicana si cateodata se imbraca in rochita colorata si se plimba pe coasta norilor.
Hermenexilda e sora lui Hermenexildo.

Apropo..cunosc un inger mason care canta la violoncel si se machiaza cu albastru strident.

i'm an authorized daydreamer.

ai patru primaveri in ochi.

sorescu.

marin sorescu.

m-am gandit ca ar putea fi ziua lui astazi. si maine, si in fiecare zi in care ii imprumut putin din ganduri si cateodata inima. inima intreaga. ai fi uimit sa vezi ce prietenos e cu mine, cum imi povesteste originea ideilor, a ratiunii. ai fi poate chiar invidios. mi-a facut cadou chiar ieri, jumatate din fruntea lui si ochiul stang.

"chiar cand nu se intampla nimic,

se intampla o mie de lucruri intre noi."

descrierea.

Ai propria ta armata de frici. Colectionezi sunete si le strangi tare intre vise, cand nimeni nu stie ca dormi, ca vorbesti, aproape atent, cu ochii deschisi printre tipetele genelor ranite de privirile ochilor ascunsi printre carti. In urechile tale cresc flori mici cu petale rosii. Si te visez ca sa nu planga muntii Elvetiei si placile tectonice, ca sa nu se dizolve cladirile inalte cu usi magice si cu fire albe, ca sa nu delirezi, ca sa nu visezi, ca sa nu treci strada prin locuri nepermise sau prin suflete nenascute inca. Masori inaltimea castelului cu unghiile degetelor mici, locuiesti intre o stea mare si una albastra, esti parfum si cafea sub dus, esti albastru turcoaz de ocean, esti o stea albastra care locuieste pe un om de grau, esti o stea albastra turcoaz de ocean sub dus. Te gazduiesc sub talpile mele, te tin strans in glezne, te pastrez ca pe o voce ragusita care da sens unor instrumente fara corzi, unor lacrmi de mac si susan si sare de mare cu zaharina plina de cuvinte si sasaieli. Mi-e teama ca in urechile tale cresc petale mici si rosii fara tulpina si stele neomogene si albastre, decorate pe sub glezne cu cafea solubila si pantaloni de pijama.

tu.

cand ma gandesc la tine... e ca si cum mi-as redescoperi ochii, mainile, ca si cum mi-as da seama ca pot umbla, ca pot vorbi, ca plang, ca rad, ca strig. e ca si cum respir pentru prima data. vad cum Dumnezeu creeaza sentimente primordiale in mine, Il vad sadindu-te pe tine in mine.. acum inteleg de unde copacul asta cu radacini atat de adanci..

apoi totul dispare, intr-o fractiune de secunda.

astfel, mor de cateva ori .

pe zi.

asa patesc mereu cand te vad..fie in vise, fie in chipurile oamenilor, fie in mine...ca si cand primesti o veste buna demult asteptata si in acelasi timp o veste trista irevocabila..

10.

Dor. Mare. Lalea.

Zambet. Promisiune.

Tu. Eu. Noi.

Paris. Visiniu.

Despre parul meu se scrie de secole. Inainte, inainte sa fiu cine sunt in clipa in care iti scriu, pe vremea cand parul meu se culca pe alte perne si se trezea incurcat in alte flori uscate, s-au scris teorii despre noi doi, despre cum ne-am cunoscut si nu ne-am mai cunoscut, despre cum am renuntat sa ne mai cunoastem si-apoi ne-am cunoscut din nou. Pe peretii de atunci parul meu se desena singur, ba in culori, ba in sticulte mici de coniac, incurcat in ochii, urechile si visele tale. Eu il indepartam, el se repezea in ochii tai, tu ma priveai fara sa recunosti. Despre parul meu s-au scris tratate. Si tu le-ai citit pe toate. Despre piramide, istorii si religii, raze de soare si nervi neinvestigati inca, oameni cocosati si curaj idiot, literatura si Charles Dickens - prietenul tau candva-, arte indoite si dictionare de agronomie, poezie si ecuatii. Toate despre parul meu. Nu despre mine. Nu despre imposibil si imparati chinezi. Despre parul meu si despre peretii pe care se actualizau fire subtiri in ochii tai. Nu, nu despre mine. Despre parul meu. Traiam in India. Tu erai undeva in Mediterana. Si m-am tuns.

irlanda.

piticul fuge si se-mpiedica de coaja de paine pe care indianul de la etajul doi a aruncat-o aseara pe geam. in fiecare dimineata face dus sub fereastra mea, si apoi grabit merge repede la magazinul de suveniruri sa se intalneasca cu restul gastii. vantul face totul. coafura rezista. nu se misca un fir din barba lui stufoasa. irlanda e frumoasa. mi-ar placea sa locuiesc intre nori si raze de soare, pe-un mal al marii printre scoici, vapoare si pescadori..

E curios cum doar pentru ca ploua si cineva iti spune ca esti speriat, dormi mai prost, aruncat cu putina - doar putina ciuda - sub plapuma colorata cu prietenii vechi si zmeura fara gust de pe liste cu lucruri interzise. As vrea sa stiu cum se numara soldatii in randuri atunci cand inamicul loveste din toate partile, cum se alearga lejer la 5 dimineata, cum se poarta pantofii murdari, cum se editeaza cartile inca nescrise, si dupa ce criteriu isi alege o mireasa rochia. De fiecare data cand imi lipseste ceva, cand caut si nu vad nicaieri, ma duc la castelul orbilor si-mi vars gandurile inca nenascute pe sub poarta grea - stii o poarta maro cu frunzulite verzi din stilul bizantin, prin care nu se vede nimic - si de acolo se desprind raspunsuri neintelese dar inspirate bland. N-am spart nici macar trei farfurii.

enciclopedia si zmeura

Atingerea este o zmeura trecuta pe lista lucrurilor interzise. Zmeura albastra si verde se usuca una pe cealalta. Si iluzii despre intrebari si raspunsuri si cuvinte la marginea somnului. Eu nu mai stiu cati nori se impiedica si se arunca in Marea Nordului, cati biti te fac fericiti si din cate cratime se construieste centrul fericirii tale. Am nevoie de puncte de suspensie si nu le gaseste nimeni, am lucruri ascunse bine si maree, raze de luna si cateva de soare si n-am nimic din tot ce nu-mi spui tu. Esti si tu un vis, ca orice zmeura.

dialog intre dorinte.

"Pai mie mi-ar placea sa fiu un brad inalt in varf de munte, chiar daca uneori as fi singur. cerul mi-ar fi aproape."

"Eu as vrea sa pot sa plang dimineata. dimineata la 4:38. Cateodata."

"Si mi-ar placea sa locuiesc intr-un submarin, in marea din venele tale."

"Sa ne tutuim."

"Sau sa-mi atinga urechea cu buzele de fiecare data cand imi spune ceva."

"Nu tu."

"Eu imi doresc sa joc in desene animate!"

"Sa ma transform o data intr-un Z."

"Trimite-mi o scrisoare dintre nori."

"Sunt autobenzi pentru avioane."

"Si sa fiu bijutier pe o strada din Strassburg"

"Sa n-avem nevoie de perne"

"As vrea sa fiu o bucata de cer, sa pot atinge bradul singur din varful muntelui."

"Eu am spus asta primul. Dar altfel.."

interviu.

pentru mine, el e un cosulet plin cu zmeura in care, cand mi-e greu, imi strecor buzele si ochii si atunci sufletul mi se umple cu vise proaspete si speranta.

pentru mine, ea e o jumatate de stea. cantecul greierilor care infrumuseteaza haosul.

el e singurul portativ pe care nu l-au cantat niciodata studentii de la Conservator.

ea e o margea albastra pierduta printre valuri.

In sosetele noastre cresc radacini mici de stiinta si fictiune, culori amestecate cu mirosuri de mancare abia scoasa din sarite, emotii schioape si din loc in loc cateva cuvinte fara bretele.
Gadila.

daca n-am fi avut suflet.. muzica nu l-ar fi creat.

''Noi suntem ca un cântec, nu credeţi? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit. Pe parcurs, în timp ce cânţi încă şi muzica te îmbată, îţi dai seama că sfârşitul se apropie totuşi, oricât l-ai amâna. Încerci să lungeşti puţin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfîrşitul. Te încăpăţânezi să nu recunoşti o evidenţă. Că orice cântec are un sfârşit. Oricât ar fi de frumoasă o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere. Când tăcerea e mai puternică decât muzica.'' (Octavian Paler)

baby, my love is too big for you..

despre fericire.

Mi se pare ca fericirea e un lucru foarte mare, care nu incape in suflete mici. Si mai cu seama are un comportament atipic: vine cand nu te astepti, sta putin si de cele mai multe ori iti dai seama nu ca "e" ci ca "a fost".

M-am gandit de multe ori, la binecunoscuta expresie "fericirea e in lucrurile marunte" si credeam ca nu e altceva decat o gogoasa coapta de cei care n-au suficient curaj sa aspire cat mai sus si varata pe gatul celor mult prea preocupati de a gasi esenta in prima zapada, intr-o imbratisare, in vantul care sufla cu putere intr-o zi tarzie de toamna, intr-un manunchi de flori culese de pe camp.

Ei bine, de atatea ori mi s-a servit si mie gogoasa asta, incat pana la urma am mancat-o. Si cand am vazut ca-i buna si dulce, am stat putin stramb si-am judecat drept. Si mi-am dat seama ca refuzasem atata timp sa inghit...adevarul.

Majoritatea oamenilor isi petrec jumatate din viata muncind si cealalta jumatate, plangandu-se ca sunt obositi.

Cred ca fericirea e o stare de gratie. Precum spun copiii "fericirea e atunci cand.." in albastrul cerului recunosti o privire, cand suna telefonul si la celalalt capat e chiar fericirea, cand zaresti marea prima data intr-un an, cand primesti o floare fara niciun motiv, cand bei o ciocolata calda si afara sunt -15 grade. Lista e deschisa..doar ca multi uita sa o completeze. O viata-ntreaga.

originea gandului.

intr-un "buna dimineata" poate sa ramana ceva neexprimat.

despre singuratate.

De spre adevarata singuratate nu vorbim decat in soapta. Nu putem spune tuturor despre ea. De altfel, ce mai inseamna o singuratate trimbitata? Nu vom recunoaste decat in fata noastra ca suntem singuri. Si uneori am preferat chiar eu sa mi-o ascund. Sunt destui cei care striga: Iata cat sunt de singur! Ca si cum ar merita elogii pentru singuratatea lor. Nu e nevoie sa le sporim randurile acestor.. sa-i numesc,solitari? Ei se plang in oglinda cu gandul de a trage de aici foloasele, in timp ce adevarata singuratate ne fereste de ridicol. Ea nu are decat rar nevoie de vorbe. Si, uneori, nu mai are nevoie nici de regrete. Am invatat asta de la viata.Viata are intotdeauna dreptate, oricum am lua-o. Cat de cruzi putem fi, uneori,fara sa ne dam seama! De aceea randul celor singuri,s-a “ingrosat” considerabil in ultimul veac. Stau uneori, cu ochii inchisi si ma intreb: din ce parte ma va lovi viata? Apoi ii deschid si ma cuprinde o pace luminoasa, deplina vazand ca nimic nu ma ameninta.Ca intr-un joc. Cateodata ma gandesc si noaptea la asta,fara sa stiu prea bine de ce! Ba nu, mint. Stiu.Ma uit la norii care se tarasc deasupra muntilor si-mi dau seama ca ma aflu in singurul loc din lume unde miscarea lor pe cer are un sens precis. Si chiar daca multe lucruri nu mai seamana cu ceea ce stiam din copilarie, mirosul de iarba taiata si uscata la soare e de-ajuns sa imi aduc aminte ca viata e frumoasa. Si parca nu norii trec deasupra mea, ci amintirile mele. Imi revad viata, urmarind cum alterneaza umbrele norilor si lumina soarelui care ma dogoreste apoi. Ca si cum mi-as tine viata in palme. Si trebuie sa stau nemiscata si sa astept. Sa astept ce?Cunosc tot ceea ce urmeaza sa-mi aduca norii si soarele. De fapt, eu am descoperit lumea traind in ea, cu singuratate, cu iubire, cu necazuri dar si cu bucurii! Exact ca cerul privit de mine deseori! Primul lucru pe care l-am invatat de la viata a fost sa-mi amintesc. In felul acesta reuseam sa fiu mai putin singura uneori. De-atunci dateaza probabil la mine o fascinatie a memoriei. Daca ascult acum zgomotele aduse de vant, iau totul de la inceput. Si simt ca deasupra tuturor contradictiilor mele exista ceva ce nu voi trada niciodata: Dragostea.

A fost odata prietenie si compasiune..

Putin inainte de moartea sa, pictorul Luchian era foarte bolnav. Boala sa grava era insotita de un tremur al mainilor. Luchian a luptat din rasputeri sa picteze pana la sfarsitul zilelor sale, efort care s-a sfarsit cu procese intentate de dealerii de arta care nu-i mai recunosteau tusele tremurande si il acuzau ca-si pune semnatura pe falsuri ca sa castige mai mult. Intr-una din diminetile acelor ultime zile, Arghezi l-a sunat pe Luchian care plangea. Arghezi a intrebat de ce. Luchian i-a spus ca doar cu o seara inainte George Enescu a venit la el in timp ce zacea in pat si, fara sa aprinda lumina, fara sa spuna vreun cuvant, a scos vioara si i-a cantat lui timp de doua ore, fara oprire.
-------------------

viitor.

Să-ţi explic...
Eram foarte tânără, între copil şi adolescent. Credeam că ştiu totul. Şi nu ştiam nimic. Scriam într-o agendă, decupam poze, citeam noaptea Rebreanu, Călinescu şi Petrescu, mă îndrăgosteam şi visam mult. Mă apăsa un viitor prea plin, prea de succes, prea viitor. . Mă speriam adesea de gândul lansărilor de carte şi aveam emoţii de parcă ar fi fost a doua zi. Mă imaginam cu copii şi carieră şi îmi făceam griji pentru soţul care mă va aştepta poate în câte o noapte în care o sa lucrez până la epuizare şi o să-mi uit copiii la grădiniţă.

Să-ţi explic....
Sunt tânără, între adolescentă şi tânără.Cred că ştiu totul. Şi nu ştiu nimic. Scriu pe un blog, fac poze, citesc ziua Blecher, Cărtărescu şi Steinhardt, mă îndrăgostesc şi visez mult. Mă apasă un viitor prea plin pe care încep deja să îl aştept.. Mă sperie adesea gândul că nu mai vine şi am emoţii de parcă l-aş aştepta într-un aeroport din Japonia. Mă imaginez cu copii şi carieră şi îmi fac griji pentru iubitul meu care are febră. Azi-noapte mi-am epuizat toate resursele de pe card. Mi-am uitat cheile acasă.

El şi ea s-au întâlnit într-o portocală fascistă. Au făcut schimb de medalioane, fuste scurte şi sticle de cerneală. Au râs. Au îmbătrânit, au terminat şcoli, s-au sărutat prima dată, au zgâriat câteva ceruri sătule şi cam atât. S-au dat jos murdari de seminţe şi plini din cap până-n pipet de suc acrişor de portocală galbenă, şi-au luat la revedere, ea s-a măritat cu un măsurător de hârtie, iar el s-a retras într-o pictură neterminată. Ochii ei sunt ochii lui. Dintre dinţii ei de jos cad picături mici de diamante care fluieră şi peste pleoapele lui se aştern câteodată amintiri din miezul rece, portocaliu, al sufletului ei suflecat. În Buenos Aires portocalele cresc în întuneric. Pe sub pragul lui au trecut două fire de praf, aduse în nu ştiu ce bagaj din Europa. Parcă să zică şi astăzi că miroseau a cerneală acrişoară.

nonsense.

In fiecare privire exista o amintire. tremurul vreunei frunze sau vanatoarea dintr-o noapte, sau dintr-o viata. sau o fi fost cea dintr-o secunda?

Imbracate colorat, daca viata e sobra, macar ele sa aduca putina culoare. nu, nu zambesc. zambetul si culorile..ar fi mult prea mult. oamenii ar crede ca traiesc intr-o lume putin perfecta.prea.prea perfecta. celor portocalii de obicei le place sa priveasca de jos in sus.

"Noaptea sa fie violeta! - strigara toate in cor - iar gandurile galbene sau verzi sa putem observa contrastul."

Dar tu esti demult plecat..

where do we draw the line?

intre obisnuinta si viata..?

intre a trai si a supravietui..?

intre a fi obligat si a face din placere..?

intre a iubi si a nu-ti urmari interesul..?

intre a fi dragut sau ipocrit de dragut..?

intre a te sacrifica si a face din sacrificiu..?

intre a vorbi si a asculta..?

cand sa plangi?

cand sa razi?

cand sa te minunezi cat parca toate ti-o iau inainte?

de ce sa nu o iei tu inaintea tuturor?

intre durerea de a nu face un lucru si frica de a-l face?

intre mine si tine?

intre noi doi?

intre gandurile mele si gandurile tale?

intre gandurile tale si asteptarile mele?

intre asteptarea mea si dorintele tale nebune si egoiste?

intre inima mea si dor?

intre lume si mine?

Prezentul mai mult ca perfect.

Am asociat mereu mai-mult-ca-perfectul unui timp trecut, in care actiunile avusesera loc inainte de a se povesti despre ele, la timpul trecut… adica un timp deja indepartat… o actiune deja incheiata… Le datorez profesorilor mei de limba romana si de limba franceza buna stapanire a conjugarii mai-mult-ca-perfectului… si colegilor de scoala, momentele de distractie nepasatoare pe seama mai-mult-ca-perfectului – intotdeauna la trecut – deci cui ii MAI pasa, oricum?
Mi s-a intamplat apoi sa ma intereseze viitorul mai-mult-ca-perfect si am invatat lectiile creativitatii si ale pragmatismului, deopotriva.
Nu demult, m-a frapat ceva foarte tare, intr-o conversatie “superficiala” – cineva mi-a amintit o stare – “nostalgia”… ceva ce uitasem sa traiesc… dupa abandonarea trecutului mai-mult-ca-perfect … si descoperirea “minunatului”, “miraculosului” viitor mai-mult-ca-perfect! Si cum ar mai putea trai cineva nostalgia, intr-o proiectie a unui viitor continuu?
… Si apoi… INSIGHT-UL: PREZENTUL ESTE TOT CEEA CE AVEM. Asa cum stiti si voi, fericirea traita nu accepta decat verbe conjugate la timpul prezent… Din fericire, prezentul este noul meu mai-mult-ca-perfect…

schita in linii negre. de duminica dupa-masa.

Isi doreste doi copii, o fetita care sa aiba culoarea parului tau si un baiat care sa aiba ochii ei. S-a indragostit de tine pe nepusa masa. Cel mai mult au incantat-o ideile tale despre soare si despre oameni. Pasiunile voastre comune : calatoriile si cartile. Niciunde in lumea asta nu gaseai o femeie mai perfecta.. Tu esti insa copil, nu realizezi inca..

Asa cum sta, dreapta, cu bratele moi, pare o veche sotie de voievod tinandu-si ctitoria. Se trezeste in fiecare dimineata deodata cu soarele si sta asa si te priveste.. minute in sir. I se pare ca timpul se opreste in loc cand face asta. Chiar si lui ii place sa admire scena dinaintea secundelor, si se hotaraste sa stea putin. In fiecare dimineata, intre 5 si 7. Tu nu stii nimic..nici nu banuiesti. Esti copil..

Ochii ei mari te cuprind numai pe tine. Cateodata mai incape si o raza de soare ce-si are radacinile dincolo de materie. Tu nu stii, dar timpului i s-au amputat inima, mainile si gura. Asa de la sine. Incadrate in sunete de vioara, pupilele ei ascund cifre impare, dorinte enorme si sucul de portocale varsat pe covorul din salon. Ochii ei par a fi decupati dintr-un tablou. Se aduna in fiecare dimineata odata si se plang seara. Tu incerci sa o mangai, dar ea iti tot repeta ca nu e genul careia sa-i placa compatimirea. Ea vrea rasete zglobii si tu nu intelegi asta. Tuseste a rusine si rade catre tine cand stii raspunsul. Bratele ei te strang intr-o imbratisare calduroasa, din care ai vrea sa nu mai scapi vreodata. Forta ei te dezmeticeste, mai ales atunci cand, serioasa si murdara pe maini de verdele acuarelelor o gasesti pictand in atelierul ei cochet si te intreaba cum ai spune tu "soare" cu limba-ntre dinti.

Laleaua frageda cu miros de primavara de indeamna sa o saruti. Stii cat ii place sa fie alintata, dar ti-e frica sa nu devii prea cicalitor. Stai linistit, ea nu stie ce e aia cicaleala. Pentru ea exista doar dragoste.

Intr-o clipeala de ochi negru, merge in capatul scarilor, imbracata in eleganta ei de fiecare dimineata si incepe sa-ti povesteasca despre prostia presedintilor, iar tu o intrebai cati delfini sunt la Constanta. Intre timp, ochii vostrii se cuceresc, se amesteca strigandu-se din ce in ce mai ascutit. Ea crede ca ti-ar sta bine cu un nas de ciocolata si cu ochi mov.

Dimineata cand o vezi privindu-te , ti-aduce aminte de inocenta copilariei. E asa copila in gesturi si priviri si sarutari lipicioase. Dar mai ales in zambet. E copila in zambet si-n par. Si-n scrisorile pe care ti le trimite in fiecare sambata.

Ii place sa traiasca toate lucrurile de doua ori. O data ca sa fie vesela, o data ca sa fie trista. E inexplicabila gratia cu care fiinteaza fiecare moment. Cand traieste, ti se pare ca poarta forma sufletului tau. Atat de mult ti-ai insusit-o. Isi toarna toate visele in micul dejun pe care il pregateste dimineata, dar mai ales in cafeaua pe care ti-o pregateste tie, intotdeauna cu doua lingurite de zahar chiar daca iti place sa o bei doar cu lapte.

Cred ca cel mai mult iti place ca e o luptatoare. Te inspira, toate mecanismele ei existentiale. In fiecare miercuri ii place sa ii dai cate o floare de cires, apoi ea iti canta un cantec de iarna, indiferent de anotimp. O data ploua foarte tare. Tunetele o fac sa contempleze. Gandeste rar si-i cad frunze printre ganduri. Iti lasa mereu impresia ca e peste tot. Omniprezenta, cu pasi domoli, mereu ascunsa in spatele sperantelor tale si in toate cotloanele inimii.

In ultimul timp, zambeste in cercuri. Mii de sarutari pe glezne si dorinta de a fi femeie mai mult decat om.

Te surprinzi cateodata privind-o si-ti spui.. "am nevoie de ea. Nu vreau sa se termine niciodata. Oricat as gresi. Oricat ar gresi. Da, bine! Ma enerveaza cand uita sa cumpere paine, cand imi fura perna si ma scoate din sarite cam de doua ori pe luna, inafara de asta am impresia ca o iubesc din tot sufletul."

Ea se uita la tine cu ochii dulci si iti raspunde ca si cum ti-ar ghici prin gene: " Mi-e teama ca ma iubesti prea tare si ca intr-o zi te-ai putea satura de mine, dar in final, as trai si dragostea noastra de doua ori. Doar ca mi-ar placea sa fac o exceptie. Sa fiu fericita de ambele dati, crezi ca se poate?" Iar tu te apleci si o imbratisezi atat de tare, in fiecare dimineata la fel, si nu te mai saturi.

"M-am gandit sa te iubesc toata viata, vrei? si uite-o cum iti fura din nou perna si incearca sa adoarma. Tu zambesti ratacit intre planurile de viitor si mainile ei albe. Nu stii de ce nu se bronzeaza niciodata. Nici ea nu stie. Intr-o zi ii vei spune ca seamana cu un om mic de zapada si ea va rade o saptamana, negasind o replica potrivita pentru gluma ta.

Cand esti bolnav, vine acasa mai devreme si iti aduce portocale si cozonac moale. Te cearta ca stai cu geamul deschis si intotdeauna porneste lampa din capatul dormitorului, sa te fereasca de lumina puternica atunci cand iti citeste poezii.

Cand esti fericit, incearca sa fie si ea. Cateodata nu poate si tu te-ntristezi, ea nu stie ca fericirea ta n-are niciun farmec fara miscarile ei.

Cand esti trist, e trista si ea. Te-ntreaba din 4-n 5 minute ce ai, cu toate ca nu vrei sa-i spui nimic. Se enerveaza si te cearta, tipa si te ameninta ca nu te mai vrea, ca nu-ti mai gateste niciodata mamaliga. Tu o imbratisezi si razi si ii amintesti ca ea nu stie sa gateasca si te-mbratiseaza asa in nestire si te-ntreaba din nou ce ai.

Cand esti singur, ea vine repede.

Cand simti ca te sufoci putin, ea fuge.

Cand va certati, ea se cearta mai tare si mai frumos.

Bea cafea pentru ca ii place cum miroase.

Doarme mereu in pantalonii ei verzi si-n tricoul tau alb.

Stie tot despre tine, cu toate astea o lasi sa mai descopere ceva nou in fiecare zi. E ca un bob de zambila. Nu cere si nu da. Ochii ei cuprind tot cerul. Putin inalta si mai mult cocheta, mai mult nebuna si mai putin serioasa, putina teama si mai mult curaj.

Cateodata ii spui pe nume.

Seara ii soptesti la ureche ca ti-ar placea sa aveti doi copii, o fetita care sa aiba culoarea parului tau si un baiat care sa aiba ochii ei. Ea zambeste si adomiti asa, desi ai impresia ca nu te-a auzit. In mintea ei, se descalcesc planuri si se-ncalcesc dorinte proaspete.

lipsa.

uneori imi simt lipsa.

mai ales duminica.

zi de forfota mare,

ma caut prin lume.

dincolo

omul acesta

are pe cineva in baie.

vorbeste cu mine,

ma iubeste sincer,

dar cineva se tot foieste in sufletul lui,

dincolo de mine.

ii citesc in ochi,

in par,

in linia vietii din palma

ca aceasta casa n-are decat o singura intrare,

ca-mi ascunde pe cineva in baie.

sau, ma rog, in casa vecina,

sau intr-o alta casa,

undeva pe strada,

intr-alt oras sau intr-o padure,

ori in fundul marii.

cineva sta ascuns acolo,

pandindu-mi gandurile,

ascultand sentimentele mele eterne

cu ochii pe ceas.

gone for good. feelin' free about that. finally . :)

Pe sufletul meu se scurg doua picaturi de dimineata. Incet. Paispe. Paispe. Paispe. Ma intreb. De ce dimineata are gust de noapte de fiecare data cand ma trezesc in mijlocul visului cu bufnite si cutii. Ca eu m-am saturat de luna asta rotunda. As vrea una in forma de carte, sau in forma de stea. Dar atunci cum as distinge luna pe langa puzderia de stele de toate marimile? As vrea una mai verde, mai fericita si mai putin dusmanoasa. M-ar multumi calitatea mai slaba si vocea mai puternica. Vreau sa ma strangi in brate putin dimineata. Asta m-ar multumi pe deplin. Imbratisarea si redecorarea orasului. Mi-ar placea sa locuiesc pe o strada din bucati de plaja, plina de corturi si de soare. Ca si cum aici ar incapea cladirile darapanate si oamenii parasiti, paharul de cristal, cd-ul la reducere, visul cu bufnite si cutii si conditionalul perfect. In sufletul meu era primavara. Si am sters-o cu buretele plin de ceai, aproape convinsa ca primavara nu exista decat in manualele de geografie la sectia clima.

Ma consolez cu melodii necrutatoare si cu o felicitare demult uitata. Imi spal urechile cu scortisoara si cu gusturi literare nesolicitate.

Mesagerul fură stele.

sifonierul cu inimi.

In sifonierul meu bat inimi. Sosetele despartite isi cauta perechea de fiecare data cand aud glasul solistului de la Taxi, care apare in playlistul haotic in cele mai imprevizibile momente. Alearga smochinele deshidratate in cautarea cutiei cu suc de portocale. Bufnite intelepte, dorinte incalcite, oglinzi furate, tancuri frumos lacuite si hartii imbibate cu memorie. Printre rafturi si umerase fara maini, esarfele recita cuvinte din dictionarul manusilor, sosetele imbratiseaza pantalonii (in functie de culoare) iar fustele si camasile albe cu funde, se plimba linistite pe strada armoniei. In 1984 sifonierul meu nu se nascuse. Smochinele erau probabil undeva intr-un oras imbaiat de soare, printre frunzele verzi ale ramurilor. Insa tot deshidratate. Sucul de portocale se bea din canute albe si mici si existau atat manusi de piele cat si arbori de ciocolata. Poate in 1984, nici nu traia copacul din care astazi striga indurerate vocile subtiri, dar la mine in sifonier bat inimi pline cu ganduri, dorinte si vise, si romante la distanta.

Dragul meu drag,

Pe urechea mea dreapta sta sprijinit un cercel in forma zambetului tau. Suvitele rebele se incolacesc atunci cand gandurile o iau razna, in toate partile, alearga spre tine, fug de tine, te-ar imbratisa dar sunt paralizate de frica. Pe ochiul meu stang stau amintiri gramada. Fiecare lacrima are intr-ansa un firicel de parfum, o boaba de bucurie, un strigat, o imbratisare furata sau un pupic lipicios. Astazi m-am gandit sa te amestec cu ceaiul meu negru. sa te pun in loc de miere. ar fi o schimbare pentru amandoi. sau as putea sa te colorez cu nisip si valuri, ti-as pune alge in loc de par si ochii tai ar fi doua scoici negre. Mainile tale aveau gust de ciocolata cu cafea. Am un tezaur. Am un tezaur. O comoara. O tin sub sprancene, ocazional printre degete. Cu toate astea, nu-mi scapa niciodata. Sau in cutiile multe si colorate. Recunosc, sunt putin imprastiata, dar te gasesc intotdeauna. Buzele tale se topesc ca legaturile de ardei iuti in plase de panza. Imi plac cutiile colorate si cu suflet. Imi amintesc. Cutii care nu adapostesc lucruri fara sens, cutii care se intreaba de ce urechile tale sunt amare si cutiile sub care se caramelizeaza comori cumparate cu negru de ochi mici. Tu n-ai niciun inel in plus, asa-i?

Cu drag,

"Mi-e drag."